Relaţia „Perfectă”: între Mit şi Realitate (I)

Eu îmi văd de treaba mea şi tu îţi vezi de treaba ta.

Eu nu am venit în această lume ca să-ţi îndeplinesc aşteptările,

Şi tu nu eşti în această lume ca să mi le îndeplineşti pe ale mele.

Tu eşti tu şi eu sunt eu.

Şi dacă, din întâmplare ne găsim unul pe celălalt, este minunat,

Dacă nu, nu avem ce face.

(Scris de Fritz Perls, creatorul terapiei Gestalt)

Cum sună aceste cuvinte pentru tine? Sunt nişte sugestii care te eliberează sau le găseşti total contrare bunului simţ? Ai îndrăzni să i le spui soacrei tale? Cum ar fi dacă ţi le-ar spune soţul (prietenul) tău, în timp ce se îmbracă ca să iasă la o bere cu prietenii?

Nu descriu relaţiile aşa cum le ştim noi, nu-i aşa? Unde sunt toate acele cuvinte care caracterizează în mod tradiţional relaţiile noastre, cum ar fi: „angajament”, „obligaţie”, „roluri”, „reguli”, „tu ar trebui să...”, „tu nu ar trebui să...”?

Hai să vorbim despre relaţii perfecte. Un subiect interesant, nu crezi? Ai avut vreodată o relaţie perfect sănătoasă? Măcar una? Nici eu...dar este bine să credem că astfel de relaţii trebuie să existe undeva, măcar întrun univers paralel. În mod cert, nu în viaţa reală, dacă excludem cărţile de psihologie unde relaţiile perfecte prosperă în rândul şi între oameni perfecţi şi oameni care au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi...

Dovada afirmaţiei de mai sus stă în faptul că statisticile la nivel mondial arată că oamenii caută terapie în special pentru problemele cauzate de relaţiile lor. Sigur, simptomul cu care se prezintă nu arată asta din prima, dar un specialist ştie cum să „citească printre rânduri” : erupţii cutanate, insomnie, depresie, alcoolism, anorexie, plictiseală, lipsă de energie, lipsa apetitului sexual, probleme „existenţiale”... ridici puţin capacul, te uiţi înăuntru şi ce vezi?  O relaţie nesănătoasă fie din trecut, fie din prezent, fie un tipar relaţional care se tot repetă...

Deci, hai să spunem lucrurilor pe nume: o relaţie perfectă este un construct spre care ne spunem psihologia să tindem şi să ne străduim să o obţinem, şi pentru care nu suntem nici unul pregătiţi suficient. Sigur că toţi ne dorim să avem relaţii sănătoase şi fericite şi tot căutăm şi căutăm o astfel de relaţie. Şi de fiecare dată când credem că am găsit-o, nişte norişori încep să se adune şi să ne înnoreze peisajul, semne şi semnale nesănătoase apărând parcă dintr-o dată!

De ce se întâmplă asta? Ce nu este în regulă cu „noi”? Ce nu este în regulă cu „ei”? Păi, de fapt, nu  este nimic ne-nregulă cu noi sau cu ei, dar sunt multe lucruri în neregulă cu conceptul de „relaţie sănătoasă”.

În primul rând, o relaţie sănătoasă poate exista doar între două persoane sănătoase din punct de vedere emoţional, ceea ce scade mult şansele deoarece sunt foarte puţine persoane despre care putem spune că sunt perfect sănătoase emoţional. În al doilea rând, şi dacă ar exista astfel de indivizi, sănătatea lor emoţională ar fi diferită şi nu oricare doi dintre aceştia, dacă ar face un cuplu, ar rezulta o relaţie sănătoasă. Iar şansele ca să se întâlnească două persoane cu structuri compatibile ar fi destul de mic...

Îmi pare rău dragilor, am veşti proaste pentru voi! De fapt, am veşti proaste pentru noi!

Vestea este sunt mari şanse ca niciodată să nu putem avea o relaţie perfect sănătoasă. Deci încetează să mai încerci! Nu-i aşa că acest gând – doar gândul în sine – te face să te simţi uşurat? Nu-i aşa că este minunat să poţi să-ţi spui, chiar şi pentru un moment, „Nu trebuie să mai încerc să mai caut relaţia perfect sănătoasă?” sau „Nu trebuie să mă mai învinovăţesc pentru faptul că nu am avut niciodată o relaţie perfectă?” sau  „Nu mai trebuie să tot forţez ca relaţia mea să devină sănătoasă şi pentru asta să mă iau de partenerul meu tot timpul?”

Explicaţia pentru aceste lucruri este simplă: nu am fost crescuţi „ca la carte” . Structura personalităţii noastre este o adaptare la condiţiile pe care le-am avut când ne-am născut, în familia noastră. Unii nu am primit căldură şi afecţiune, alţii am avut părinţii abuzivi, alţii poate n-am avut „părinţi” deloc. Unora dintre noi li s-a arătat că viaţa este grea şi nu merită trăită, altora li s-a spus să fie modeşti, să nu ridice capul din pământ, alţii au învăţat cum să se protejeze de condiţiile exterioare, ridicându-şi ziduri şi bariere de care nimeni nu poate să treacă. Acestea sunt explicaţiile. Conceptul de „relaţie perfect sănătoasă” este un concept „din cărţi”. Noi nu ne-am născut „în cărţi” !  În viaţa reală acest concept nu are relevanţă, şi, de fapt, este prea steril şi restrictiv.

Dar cel mai important lucru, pe care majoritatea dintre noi nu-l ştie pentru că nimeni nu ne-a arătat sau spus asta, este cum să avem o relaţie sănătoasă cu noi înşine. Deci, poate, aici ar trebui să începem căutarea noastră, cu ceva mai simplu şi anume o relaţie care ne face să ne simţim bine pe de-a-ntregul. Cum sună asta pentru tine? Îţi aduce puţină căldură în suflet sau puţină încredere? Dacă răspunsul este da, acesta este un început excelent...

Cu drag,

Ursula Sandner

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.