„Nu pot” – adevar sau minciuna?

Nicole SbereaMi-a spus că se simte ca la 20 de ani… dealtfel, când cineva o întreabă vârsta răspunde întotdeauna: 23! (…pe 1 picior!!)

“Arăți de 30!”, remarcă unii… In buletin scrie, în mod irevocabil, 45 ….

O sumedenie de cifre… de senzații …. de stări și emoții.

O sumedenie de fapte. Trecute, de azi, de (un posibil) mâine…

De unele își amintește cu claritate, de altele nu. Paradoxul ființei umane face însă ca, frumoase sau urâte, amintite sau nu, anumite “pasaje” răman de-a pururi în noi … Ascunse, enigmatice dar PREZENTE; mai mult chiar, CONDIŢIONANTE!

Hai să-ți spun o poveste, îmi zise într-o zi.

Intr-o după amiază de duminică, o fetiță merse cu părinții ei la circ. Un circ important, venit din străinatate, deci multă publicitate, multe lumini, mulți curioși… In timpul spectacolului, printre alte reprezentații, pe scenă și-a făcut apariția un elefant imens și care a dat dovadă de o forță incredibilă; cu toții au rămas impresionați atât de mărimea animalului cât și de puterea sa!

Mergând spre casă, nu mică a fost uimirea fetiței să vadă, într-un colț, același elefant legat de un picior, de un mic tăruș… Lanțul era puternic și destul de gros însă tărușul era mic și plantat în pământ, așadar fu evident că un animal care putea să dezrădăcineze un copac, ar putea să se elibereze cu facilitate din acel tăruș și să fugă.

Era un mare mister…

Ce îl ținea legat deci??

De ce nu fugea??

Fetița puse această întrebare părinților iar amândoi răspunseră că elefantul nu fugea pentru că fusese dresat.

– Hmmm…. Dacă e dresat, de ce îl leagă? continuă fetița.

Nu au știut să îi răspundă...

Mult mai târziu, când a crescut și după zeci de ore de psihoterapie, a înțeles că el nu fugise datorită faptului că fusese legat de un tărus similar încă de când era foarte, foarte mic…

Am închis ochii și mi-am imaginat micuțul elefant neajutorat, de doar câteva zile, legat de un tăruș… Sunt sigură că în acele momente, puiul de elefant a încercat din răsputeri să se elibereze: a tras, a împins, a transpirat în dorința de a evada. Însă deși făcea eforturi disperate, nu reușea, căci acel tăruș era bine înfipt în pământ.

Îl vedeam cum adormea epuizat pentru ca a doua zi să încerce din nou, din nou, încă o dată și încă o dată….

Până într-o zi, când micuțul elefant a fost nevoit să accepte propria-i neputință și se resemnă propriului destin.

Elefantul imens și greoi pe care îl vedem așadar la circ nu fuge pentru că, dragul de el, CREDE că nu poate să o facă!

Persistă amintirea neputiintei experimentată imediat după naștere. Nu mai încearcă să scape întrucât A INVÃŢAT că e neputincios și asta îl face să se comporte ca și când ar fi neputincios... (conceptul de neajutorare învățată)

 Mulți dintre noi suntem ca și elefantul de la circ. Trăim gândind că NU PUTEM să facem multe lucruri, doar pentru că odată, demult, când eram mici, am încercat și nu am reușit.

Şi atunci am înscris în memoria noastră mesajul NU POT! Nu pot și nu voi putea niciodată….

…………………………………………………………………………………………...

Ce alternative există?!

Să conștientizăm că NIMENI nu poate face călătoria vieții în locul nostru! E adevărat că nu întotdeauna putem controla împrejurările exterioare, dar întotdeauna putem controla propriile gânduri, propriile cuvinte, propriile acțiuni.

ACŢIONEAZÃ!! Chiar dacă cazi, nu vei muri. Poate te vei zgârîia puțin, dar asta te va face mai puternic pentru încercarea viitoare. Oamenii de succes recunosc că, pe drumul către victorie, căderile/eșecurile nu sunt un lucru negativ ci o parte esențială a procesului de a ne atinge scopurile, împreună cu efortul, disciplina, entuziasmul și disponibilitatea de a persevera, în pofida dificultăților care pot apărea.

Unicul mod de a ști dacă poți face ceva este să încerci și să REÎNCERCI, punând tot entuziasmul tău și crezând din toată inima ta!!

 

Articol scris de Nicole Sbera

 

 

 

5 comentarii pentru “„Nu pot” – adevar sau minciuna?

  1. Am citit doar doua din postatile de pe fb si mi se par ff interesante si de ajutor in tumultoasa societate in care traim

  2. Ideea este să conștientizăm suficient de clar ce vrem, ce ne mulțumește și apoi da probabil ca orice devine posibil! Sunt de acord cu o” mică ” excepție , care totuși intervine foarte mult în acțiunile noastre și anume :factorul extern! !!

  3. O poveste exraordinara cred ca are un impact puternic pentru cei ce o inteleg .Felicitari pentru munca depusa cred ca multe lanturi au fost subrezite prin mesajul acesta .

  4. Cred că acest mesaj trebuie înțeles în altă cheie: de mici suntem învățați ca nu putem sau nu trebuie să facem anumite chestii. De ce oare? Cine sunt (este) în spatele acestor decizii care ne sunt induse din copilărie? Merita efortul gândirii euro – nului nostru? Cu siguranță DA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.