“Nu crea copii pana cand nu esti gata sa fii un creator si sa dai nastere la creatori” (I. D. Yalom) – Partea I

behind the grass © Monique
behind the grass © Monique

Desi suntem programati genetic si social sa avem copii, optiunile personale sunt mai importante!

Sunt persoane la care aceste instincte sunt foarte puternice, pentru ca suntem conditionati genetic sa fim sensibili la copii si la tot ceea ce este mic si necesită protectie, cat si persoane la care latura instinctuala se manifesta mai putin si unde mediul, experienta si optiunile personale cantaresc mai mult.

Nu am copii dar discut destul de des acest subiect cu persoanele din jurul meu. Constat cu tristete ca in continuare, în procente destul de mari, copiii sunt adusi pe lume din cu totul alte motive, egoiste si meschine, decât pur si simplu din dorinta ambilor parinti si asumarea incomensurabilei responsabilitati de a-i creste si educa. Multi probabil veti spune acum, in ce calitate imi exprim eu opinia cand nici macar nu sunt mama!

Asa este, nu sunt mamica dar am fost mereu pasionata de acest subiect iar in prezent studiez psihologia copilului. In plus, se observa cu ochiul liber cate suflete sunt aduse pe lume si apoi chinuite, abandonate, hartuite, condamnate la o copilarie traumatizanta, etc.

Cateva „motivatii” de a aduce pe lume un copil

Inainte de a le enumera am sa va las sa reflectati cateva secunde asupra a ceea ce a spus candva Steckel, anume ca „parintii nefericiti nu ar trebui sa aduca pe lume copii”! Apoi, daca sunteti in situatia de a lua o decizie de a aduce pe lume un copil, sa va raspundeti sincer daca acea fiinta va fi crescuta intr-un mediu adecvat si propice dezvoltarii sale armonioase. Am discutat cu multe mame care spun „dar noi cum am crescut?”. Ei bine, nu vi se pare putin egoista si inconstienta totodata aceasta intrebare?

Dintr-o analiza personala a societatii in care traim, constat ca exista cateva motive pregnante care sunt legate de nasterea unui copil. Si stiu ca e greu sa recunoastem adevarul…dar hai sa facem un exercitiu de sinceritate.

Nu cred ca a facut cineva un clasament asa ca am sa le enumar pur si simplu: aducerea pe lume a unui copil pentru alinierea la societate sau presiunile din partea parintilor care vor sa fie bunici (“ai deja 30 de ani, cat sa mai astepti, doar odata si odata tot TREBUIE sa il faci!”); constrangerea barbatului de a sta alaturi de femeia ce a ramas insarcinata “accidental” si tot confortul material, pozitia sociala, protectia si siguranta de care aceasta va beneficia in calitate de mama a copilului adus pe lume; sarcina accidentala, nedorita si descoperirea ei prea tarzie sau imposibilitatea financiara de a face un avort; constrangerile religioase care interzic sexul protejat sau avortul, mamele “eroine” care isi doresc un copil indiferent cine este donatorul de material pentru fecundare; gandirea conform careia un copil va fi cea mai mare realizare a vietii dar si sentimental ca a face un copil iti va aduce admiratie din partea societatii si totodata o implinire personala; aducerea pe lume a unui copi pentru ca la batranete sa nu ramai singura si nu in ultimul rand admitem ca exista si adulti care sunt pregatiti sa aduca pe lume un copil pe care si-l doresc din suflet si de comun acord, intre care exista armonia si climatul necesar dezvoltarii armonioase a unei fiinte.

Cat de important e primul an de viata

Desi nu sunt deloc de neglijat cele 9 luni de viata intrauterina, pentru ca se spune ca omul se naste exact in ziua in care a fost conceput, am sa sar peste aceasta perioada si am sa ma refer putin la primii ani de viata. O fiinta umana este considerata copil de la conceptie si pana la varsta de 10 ani. Aceasta este perioada copilariei, atat de fragila si de importanta pentru evolutia ulterioara a adolescentului si adultului! In aceasta perioada se pun bazele educatiei si tot din perioada aceasta se trag multe dintre problemele adultului, daca el nu a avut o copilarie armonioasa.

Pentru a educa un copil este nevoie de mult profesionalism (cunostinte si tact), rabdare, maxima dedicare, timp si multa iubire! Nu includem aici partea financiara desi este si ea deosebit de importanta.

Ei bine, in aceste conditii, va intreb care din categoriile mentionate mai sus considerati ca se incadreaza sau se califica in a deveni buni parinti, in afara de ultima?

Stiati ca…

Sau mai bine spus, cati dintre noi stim ca un copil are mai mare nevoie de sustinere si de creditare in alb si incurajare decat de amendarea tuturor actiunilor sale negative? Cati dintre parinti si-au pus problema ca un copil nu are doar nevoi fundamentale precum papa, pisu, caca, nani ci are nevoie ca parintii sa ii vada universal prin ochii lui, sa il ghideze in permanenta, sa ii arate alternativele vietii, sa il invete sa aleaga si sa isi asume ceea ce face, sa il incurajeze sa ia singur decizii chiar si daca sunt proaste, intr-un cuvant sa fie ajutat sa devina independent emotional si fizic si sa gestioneze singur situatiile de criza fara sa fuga sub aripa mamei la infinit sau sa devina un adult dependent emotional de parinti sau de partenerul de viata.

Copilul trebuie tratat si valorizat cu calitati si defecte iar in situatia in care acesta nu este supradotat intelectual, el trebuie sprijinit si stimulat, nicidecum sa i se reaminteasca in permanenta ca “e greu de cap”. Deasemenea, tot in mica copilarie trebuie evitate discriminarile dintre sexe, s-a demonsrat stiintific ca nu exista mari diferente intre baieti si fete ci ele sunt accentuate prin educatie, de catre stereotipiile societatii. De exemplu, inca de la nastere baieteii sunt imbracati in albastru si fetitele in roz. Tot la acest capitol este recomandat ca copilul sa fie lasat sa isi aleaga jucariile fara sa se tina cont de gen. Daca e baiat si doreste sa se joace cu papusile, sa fie lasat si chiar incurajat sa faca asta.

Un alt aspect deosebit de important este expunerea nuditatii in fata copilului. Acesta nu trebuie sa vada nici macar nuditatea parintelui de acelasi sex cu el deoarece exista riscul de deviatii sexuale la perioada adulta. Nici dormitul in acelasi pat cu parintii nu este indicat.

Absenta mamei mai mult de o luna in perioada de pana la un an poate duce la hospitalism, un soi de depresie a bebelusului manifestata prin planset si apatie.

Nu este indicat ca bebelusul sa fie sarutat pe organele genital sau pe buze pentru a nu precociza erotismul la copil. Sarutul pe gura este un sarut erotic!

Copilul nu se dreseaza ci se disciplineaza!

Amenintarea cu parasirea NU este permisa!!! In caz contrar copilul isi pierde siguranta familiala. Aici pot sa confirm ca am fost martora la astfel de scene in care parintii chiar se amuzau ca cel mic e speriat ca a fost amenintat de mama ca daca nu va fi cuminte va fi abandonat.

Mana mamei sau a tatalui trebuie sa fie un simbol al mangaierii nu al bataii! In cazul in care este incalcata autoritatea, e permisa bataia la fundulet insa doar dupa un an jumate.

Dupa mustrari sau pedepse trebuie sa urmeze impacarea, copilul nu trebuie tinut in pedeapsa decat foarte putin.

Sunt multe subiecte ce ar trebui abordate. Am amintit cateva aici si voi reveni cu partea a II -a la acest articol, in perioada urmatoare.

Stiluri de educatie in perioada copilariei

Exista 3 mari stiluri de educatie: autoritar, democratic si SF. Cel autoritar este stilul in care parintii impun regulile, cel democratic este cel in care regulile sunt facute impreuna cu copilul, de comun acord iar cel SF este modul de „educatie” in care copilul este lasat sa faca ce vrea. Multi dintre parinti nu au reusit sa se adapteze vremurilor si inca abordeaza un stil de educatie autoritar, spunand ca doar aceasta este singura varianta care da rezultate. Intr-adevar, poate da rezultate pe moment dar nu si pe termen lung. Din stilul de educatie autoritar ies cei mai multi copii/adulti cu deviatii comportamentale, delicventi, etc.

Sfat in loc de incheiere

“Nu crea copii pana cand nu esti gata sa fii un creator si sa dai nastere la creatori. E gresit sa faci copii din nevoie, e gresit sa folosesti un copil pentru a-ti alina singuratatea, e gresit sa-ti creezi un scut in viata din a reproduce o copie a ta.” (I. D. Yalom)

Aducerea pe lume a unui copil este o decizie importanta! Luati impreuna aceasta decizie atunci cand simtiti cu adevarat, atunci cand sunteti pregatiti si echilibrati emotional, atunci cand considerati ca viitori parinti ca sunteti capabili sa-i oferiti un sprijin si un ghid real in viata, copilului vostru!

 

Te imbratisez cu drag si orice ai face, incearca sa fii tu!

Aurelia

 

Sursa:  A. Munteanu, (2011), Psihologia Copilului si a Adolescentului, Timisoara, editie revizuita, Editura Eurobit.

Sursa articol AICI

 

11 comentarii pentru ““Nu crea copii pana cand nu esti gata sa fii un creator si sa dai nastere la creatori” (I. D. Yalom) – Partea I

  1. Superb articol. Felicitari!!
    Ar trebui raspandit peste tot, deoarece sint multi *adolescenti* chiar si la varsta de 25 -30 de ani. Adica cu capul in nori*

  2. Foarte interesant articolul. Ar trebui mediatizat subiectul acesta, sunt foarte multe femei care fac copii din motive meschine si doar pentru a-l obliga pe cel vizat sa fie „legat” toata viata de ele.
    Atat de multa nevoie de educatie avem in sensul acesta..
    Felicitari pentru articol!

  3. Bun articolul intr-adevar cu o singura exceptie… nu pot fi de acord cu bataia. Violenta fizica catre o alta fiinta mi se pare intolerabila. Violenta catre un copil e exprimarea neputintei parintelui de a gestiona altfel un eveniment cu incarcatura emotionala, vine din frustrarea neputintei. E greu si dureros in acelasi timp, dar e de datoria noastra ca adulti sa ne autocontrolam, putand fi un exemplu constructiv pentru copil, ca violenta nu rezolva probleme. Autoritatea se invata prin respect nu prin frica. Greselilor copiilor se fac din nestiinta nu din reavointa sau din lipsa de respect. Ei sunt noi in aceasta lume si nu stiu cum functioneaza, noi, adultii trebuie sa ii indrumam cu dragoste, incredere si respect, multa rabdare si bunavointa.

  4. Citatul folosit ca si titlu si incheiere este superb si exprima exact modul meu de a gandi si de a-mi creste copilul. Din pacate, articolul nu este foarte reusit – idei adunate si puse in acelasi loc, dar fara structura si cursivitate.

  5. aiurea….tot regulamentul si tot ce e legat de subiect educatie…si toate cartile posibile din lume nu sunt valabile atunci cand dai nastere la un copil…nimic nu mai e la fel…..eu am facut copil din dorinta de a avea unul, ca munca mea sa nu fie in zadar pana mor…ca sa am si eu doi okisori care sa se uite la mine ca la o mama si buze care sa ma sarute si o inimioara care sa ma iubeasca neconditionat…problema vine cand nu poti face, cand vc\rei si dumnezeu nu iti da…cand mergi la nshpe dri si care nu stiu sa iti spuna care e problema….si ai 40 nu 25 si nimic…si vremea trece si iar nimic…pana la urma cand se naste copilul tau, tot se schimba la 360 de grade..e greu, intr-adevar, dar e tot atat de frumos…tre sa faci sacrificii dar nimic nu se compara cand te striga mama in casa…..cand te imbratiseaza si iti spune ca te iubeste….si nici o carte nu te ajuta sa il cresti….ok…unele lucruri le poti invata dar cartile nu te invata cum sa il cresti, cum sa il educi…pentru ca el e unic…si va fi unic mereu!!!!!!!!!!!!si va fi mereu copilul tau si tu mama lui..si asta nimeni nu poate schimba!

  6. UN COPIL IL FACI DIN IUBIRE . NICIODATA NU ESTI PREGATIT , TOATA LUMEA FUGE DE RESPONSABILITATI . CU CRIZA IN ZIUA DE AZI NU O SA AI COPII VECI ! NU TREBUIE SA TE JOCI DEA DUMNEZEU STIE EL TOATE RANDUIELILE , DACA SE INTAMPLA SA IL AI CRESTEL SI EDUCAL CUM STII MAI BINE , ITI ASUMI O RESPONSABILITATE . AM VAZUT CAZURI IN CARE AVEAU VILA ERAU BOGATI SI TOT NU SE SIMPTEAU „PREGATITI” CA VROIAU MAI MULT ! IN CONCLUZIE DACA IL FACI TE ZBATI CA PESTELE PE USCAT SAI ASIGURI UN VIITOR ; ~ Scuze de gramatica ~

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.