Ce este NLP?
NLP provine din limba engleză şi semnifică „Neuro-Linguistic Programming” (Programare Neuro-Lingvistică). Există o serie de încercări de a defini termenul. Cea mai folosită definiţie este „Studiul structurii experienţei subiective şi a tot ceea ce poate fi derivat din ea” (Robert Dilts, 1980). Fiecare om îşi reprezintă realitatea obiectivă din jurul său folosindu-se de diferite „filtre” (credinţe, valori etc.) şi sisteme reprezentaţionale (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ). Ceea ce obţine prin aceste filtre şi sisteme reprezentaţionale se numeşte în NLP „harta perceptuală” a omului sau, mai simplu, „experienţa” - care, evident, este subiectivă pentru că nu există doi oameni care să aibă exact aceeaşi hartă, tocmai pentru că nu au exact acelaşi set de filtre şi secvenţe de sisteme reprezentaţionale preferate. NLP este studiul structurii acestei experienţe subiective. Această definiţie este în strânsă legătură cu presupoziţia NLP „harta nu este teritoriul”, despre care voi vorbi ulterior.
Denumirea „Neuro-Linguistic Programming” („Programare Neuro-Lingvistică”) provine de la disciplinele care au influenţat începuturile acestui domeniu. Totul a debutat ca un studiu al relaţiei dintre neurologie, lingvistică şi patternuri (modele) de comportament (denumite „programe”).
„NLP este abilitatea de a-ţi controla propriile stări mentale prin controlul propriului creier” (Richard Bandler, co-creator al NLP).
„Neuro”se referă la sistemul nervos uman şi, îndeosebi, la modul unic prin care fiecare om îşi formează experienţa asupra lumii („harta” asupra „teritoriului”) prin cele cinci simţuri – vizual (V), auditiv (A), kinestezic (K), olfactiv (O), gustativ (G).
”Linguistic” se referă la sisteme de comunicare verbală (limbaj) şi comunicare non-verbală (limbajul trupului) prin care „cartografiem” realitatea din jurul nostru. Astfel, folosim limbajul pentru a comunica atât cu ceilalţi, cât şi cu noi înşine. De asemenea, termenul acesta se referă atât la comunicarea conştientă cât şi la cea inconştientă.
„Programming” se referă la modul unic prin care noi ne conducem sistemele neurologice. Termenul este împrumutat din IT şi a fost ales îndeosebi pentru a sublinia faptul că propriul nostru creier este „programabil”, adică putem modifica programele (strategiile, căile, tehnicile şi metodele prin care îndeplinim diverse sarcini, mai mult sau mai puţin complexe) pe care deja le avem, cu altele, mai „performante”, care ne vor mişca în direcţia aleasă. Aceasta este practic esenţa de la care s-a plecat în dezvoltarea NLP – modelarea excelenţei – adică studierea oamenilor de mare succes în diferite domenii, „elicitarea” (definirea şi extragerea) strategiilor de succes ale acestora şi implementarea acestor strategii în propria viaţă pentru obţinerea succesului.
„NLP este studiul excelenţei umane şi cum anume o putem reproduce” (John Grinder, co-creator al NLP).
Mai ales în primii ani de dezvoltare, cele mai multe tehnici şi abilităţi specifice NLP au fost dezvoltate prin observarea atentă a patternurilor (strategiilor) de excelenţă ale unor experţi din diverse domenii de activitate, precum psihoterapie, afaceri, hipnoză, drept şi învăţământ.
NLP conţine un set de principii şi distincţii care sunt special concepute pentru a identifica şi analiza patternuri critice de comportament, valori, procese cognitive şi relaţiile dintre ele, astfel încât din această analiza să rezulte modele şi tehnici specifice. Există totodată, numeroase puncte comune între NLP şi alte ştiinţe psihologice, deoarece NLP este desprins din ştiinţele neurologice, lingvistice şi cognitive. În plus, există numeroşi termeni şi multe principii din IT şi teoria sistemelor. Unul dintre scopurile NLP este de a aduce la un loc diferite abilităţi din aceste teorii, ştiinţe şi modele, într-o singură structură coerentă şi foarte eficientă când este pusă în aplicare. Cele mai multe tehnici şi modele înglobate în NLP au fost create prin procesul numit „modelare” care, în principiu, presupune:
1.descifrarea modului în care creierul („neuro”) operează prin
2.analizarea patternurilor de limbaj („lingvistic”) şi comunicare non-verbală;
3.rezultatele acestei analize sunt integrate apoi într-o strategie pas cu pas („program”), strategie care poate fi folosită pentru a transfera abilitatea altor persoane.
Poate aspectul cel mai important al NLP este cel practic-pragmatic. Programele de training şi conceptele NLP pun accentul pe latura interactivă, învăţare experienţială, tocmai pentru ca aceste concepte şi principii să fie corect şi complet percepute şi înţelese.
„NLP este o atitudine” (definiţie des folosită a NLP).
Creatorii NLP. O scurtă istorie NLP
NLP a fost iniţiat de către Richard Bandler (specializat în matematică şi Terapie Gestalt) şi John Grinder (specializat în lingvistică). Scopul iniţial a fost dezvoltarea unui model al excelenţei umane.
Primele apariţii editoriale au fost „The Structure of Magic” (volumele I şi II - 1975, respectiv 1976). Această carte în două volume a identificat patternurile verbale şi non-verbale de comportament ale terapeuţilor Fritz Perls (creatorul Terapiei Gestalt) şi Virginia Satir (terapeut de familie recunoscut internaţional).
Au urmat “Patterns of the Hypnotic Techniques of Milton H. Erickson, M.D.” (volumele I si II - 1975, respectiv 1977) care au examinat patternurile verbale şi non-verbale ale lui Milton H. Erickson, fondatorul Societăţii Americane de Hipnoză Clinică („American Society of Clinical Hypnosis”) şi unul dintre cei mai renumiţi psihiatri şi hipnoterapeuţi ai timpurilor noastre.
Geniul celor doi – Bandler şi Grinder – a fost dat de ideea de a formula un model practic de terapie şi consiliere bazat şi structurat pe patternurile, pe strategiile de excelenţă ale acestor experţi. Metodologia NLP a fost aplicată de atunci, având un mare succes în cadrul comunicării şi soluţionării problemelor în domenii precum management şi mediul business în general, inteligenţa artificială, educaţie, sport sau dezvoltare organizaţională şi, bineînţeles, dezvoltare personală şi leadership.
Principiile şi presupoziţiile NLP. NLP Framework
NLP este un proces multidimensional care implică dezvoltarea competenţei şi flexibilităţii comportamentale şi include o gândire strategică şi o înţelegere a mecanismelor mentale şi cognitive din spatele comportamentului.
NLP dispune de unelte şi propune abilităţi şi competenţe pentru atingerea excelenţei individuale. Totodată, înglobează o serie de principii şi presupoziţii despre ceea ce sunt oamenii, despre comunicare şi procesele de schimbare a personalităţii. Din acest punct de vedere, NLP este o cale de auto-descoperire a identităţii, a misiunii personale sau de edificare a identităţii organizaţionale („corporate identity”) şi a misiunii organizaţiei („corporate mission”).
NLP face, totodată, conexiunea cu nivelul spiritual al experienţei umane. NLP nu este numai despre excelenţă şi eficacitate, ci şi despre înţelepciune şi viziune.
În esenţă, NLP se bazează pe două premise – „presupoziţii” – fundamentale:
- „Harta nu este tot una cu teritoriul”. Ca fiinţe umane nu putem cunoaşte niciodată realitatea. Noi cunoaştem doar percepţiile noastre în legătură cu realitatea. Răspundem la stimulii din mediul înconjurător în principal bazându-ne pe informaţiile furnizate de cele 5 simţuri – sistemele vizual, auditiv, tactil-kinestezic, olfactiv şi gustativ – sisteme denumite şi „sisteme reprezentaţionale”. Şi tocmai „hărţile” noastre (cu alte cuvinte, cantitatea şi calitatea informaţiilor despre realitate) determină modul în care ne comportăm. Astfel, nu realitatea este cea care ne limitează, ci hărţile noastre sunt cele care ne pot pune beţe în roate.
- „Procesele care se petrec în oameni şi între oameni şi mediul extern lor sunt procese sistemice”. Corpurile noastre, societatea în sine şi universul formează sisteme şi subsisteme complexe care interacţionează şi se influenţează unele pe celelalte. Nu este posibil să izolezi complet o parte a unui sistem de restul sistemului.
Toate celelalte presupoziţii, modele şi tehnici NLP sunt bazate pe aceste două principii fundamentale. Este deosebit de important să înţelegem care este sistemul de credinţe la nivelul căruia operează NLP. Astfel, din punct de vedere NLP, oamenii nu pot cunoaşte în mod obiectiv realitatea. Înţelepciunea, etica şi principiile „ecologice” nu derivă din acea hartă „corectă”, tocmai pentru că oamenii nu o pot crea. Aşadar, scopul este de a forma o hartă asupra lumii, care respectă natura noastră sistemică şi principiile ecologice. Oamenii care au cea mai mare eficienţă sunt aceia care deţin o hartă care le permite să perceapă şi să conştientizeze un număr foarte mare de opţiuni, perspective, posibilităţi de alegere.
„NLP este o cale de a îmbogăţi opţiunile pe care le ai şi pe care le percepi ca fiind de valoare în mediul în care trăieşti. Excelenţa şi măiestria vin atunci când ai o mulţime de opţiuni la dispoziţie” (Robert Dilts, trainer şi developer NLP).
Presupoziţiile NLP formează un aspect deosebit de important al NLP şi sunt dezbătute pe larg în cărţile şi articolele de specialitate. Pentru o imagine clară, de sinteză asupra celor mai importante aspecte cu privire la principiile şi presupoziţiile NLP, putem rezuma problematica aceasta astfel:
1. Harta nu este tot una cu teritoriul.
- § Oamenii răspund la propriile percepţii asupra realităţii. Fiecare persoană are propria hartă asupra lumii. Nicio hartă individuală nu este „mai reală”, „adevărată”, „bună”, „obiectivă” decât oricare alta. Totodată harta nu este tot una cu posesorul ei.
- § Hărţile noastre mentale sunt rezultatul secvenţelor şi combinaţiilor de „modalităţi” (V, A, K, O, G) şi „submodalităţi” („parametrii” ai modalităţilor – pentru vizual, de exemplu, luminozitate, intensitatea culorii, spaţialitate etc).
- § Memoria şi imaginaţia folosesc aceleaşi circuite (reţele) neurologice în creier şi pot avea acelaşi impact, aceeaşi influenţă.
- § Sensul, înţelesul comunicării mele către o alta persoană este dat de răspunsul pe care aceasta îl scoate în evidenţă (îl „elicitează”) în acea persoană, indiferent de ce intenţie am avut eu.
- § Nu poţi să nu comunici. Când nu comunici, de fapt comunici faptul că nu vrei să comunici.
- § Cele mai eficiente şi „înţelepte” hărţi sunt acelea care permit cele mai multe opţiuni. Oamenii deja au toate resursele de care au nevoie pentru a acţiona eficient. Schimbarea provine din activarea şi folosirea resurselor potrivite pentru un anume context prin „lărgirea”, „îmbogăţirea” hărţii individului.
- § Oamenii fac cele mai bune alegeri disponibile lor, în contextul posibilităţilor şi capacităţilor percepute de ei în cadrul propriilor hărţi. Orice comportament, indiferent de gravitate şi/sau anormalitate este cea mai bună alegere a persoanei la acel moment dat. Oamenii nu sunt tot una cu suma comportamentelor lor.
2. Procesele care se petrec în oameni şi între oameni şi mediul extern lor sunt procese sistemice.
- § Corpurile noastre, societatea în sine şi Universul formează sisteme şi subsisteme complexe care interacţionează şi se influenţează unele pe celelalte.
- § Nu este posibil să izolezi complet o parte a unui sistem de restul sistemului. Oamenii nu pot să nu se influenţeze între ei. Aceste sisteme (corpurile noastre, societatea, universul) se autoadaptează şi, în mod permanent, tind la o stare de echilibru şi stabilitate.
- § Nu există eşec, există numai feedback. Orice acţiune are un rezultat din care poţi învăţa, chiar dacă acel rezultat este unul nedorit. De fapt, cel mai mult învăţăm din rezultatele nedorite.
- § Există un context (o stare a sistemului) în care fiecare comportament are valoare. Nu toate interacţiunile dintr-un sistem sunt la acelaşi nivel. Ce este pozitiv la un nivel poate fi negativ la alt nivel.
- § Există o „intenţie pozitivă” în spatele fiecărui comportament. Este mai uşor şi mai eficient să răspundem la intenţia din spatele comportamentului, decât să răspundem la problema generată de comportament în contextul dat.
- § Mediul şi contextele se schimbă permanent. Aceleaşi acţiuni şi comportamente nu vor produce întotdeauna aceleaşi rezultate. Pentru a supravieţui şi, mai ales, pentru a fi eficient, membrul sistemului trebuie să adopte un anumit grad de flexibilitate, de adaptabilitate, care este direct proporţional cu nivelul de variaţie al sistemului. Pe măsură ce creşte complexitatea sistemului, creşte şi necesitatea unei mai mari flexibilităţi.
- § Cei care sunt cei mai flexibili au cel mai mare impact asupra rezultatelor. Dacă strategia actuală nu iţi aduce rezultatul dorit, adaptează strategia, comportamentul, până când obţii rezultatul dorit. Dacă păstrezi strategia, vei obţine aceleaşi rezultate (în conditii neschimbate de mediu). Dacă măcar un singur om a putut şi a realizat un anumit lucru, atunci şi ceilalţi oameni pot învăţa şi pot face acel lucru (în limitele fizice şi de context).
În ce domenii se utilizează NLP?
NLP este un domeniu vast care acoperă o multitudine de arii unde poate fi aplicat. Cele trei domenii de activitate cel mai intens cercetate în care este aplicat NLP sunt: dezvoltarea personală, afacerile/business/organizaţional şi psihoterapia.
Pe lângă acestea, există o serie de aplicaţii diverse în sport, pentru îmbunătăţirea performanţelor sportive, în medicină şi sănătate (NLP aduce o nouă viziune asupra unor boli şi disfuncţii fizice precum alergiile, astmul sau chiar cancerul) şi, practic, în orice domeniu care ţine de comunicare inter- şi intra-personală.
Anthony Robbins, unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi experţi şi promotori ai NLP la nivel mondial, este faimos pentru momentul în care a fost angajat de US Army (Armata Statelor Unite ale Americii) cu scopul de a mări performanţele de tragere ale soldaţilor americani. El a folosit din plin „arsenalul” de tehnici NLP precum: modelare, ancorare şi elicitare de strategii.
NLP este o cale, o „unealtă” pentru atingerea performanţei în orice domeniu. NLP este o cale (nu „CALEA”, nu este singura!) spre excelenţa umană, în orice domeniu!
Ursula SANDNER