Liniștea interioară autentică

“Să spunem că cineva incearcă să te insulte. Dacă îți poți păstra liniștea interioară, el nu va reuși. Orice ar spune, nu te simți insultat. Atât timp cât tu nu accepți insulta, încercarea lui de a te jigni va da greș. În final, el va fi cel care se va simți ofensat. Să vă spun o glumă:
Un psihanalist se plimba într-o dimineață cu prietenul său. Un pacient al medicului, cam nebun, a venit alergând și l-a lovit cu putere în spate. Psihanalistul s-a clătinat și a căzut la pământ, în timp ce omul se depărta alergând mai departe. După ce și-a mai revenit, medicul și-a continuat liniștit plimbarea. Șocat, prietenul său l-a întrebat:
- Nu ai de gând să faci nimic? Omul acela e nebun. Trebuie neapărat să faci ceva!
- Asta-i problema lui, nu a mea, i-a răspuns psihanalistul.
Avea dreptate. Era ca și cum ar fi spus: „Faptul că m-a lovit este problema lui, nu a mea. De ce să-mi pierd liniștea?“

Dacă altcineva este furios, este problema lui; dacă te insultă, este problema lui, nu a ta. Dacă te afli într-o stare de liniște interioară autentică, nimic din exterior nu te poate tulbura. Voi nu vă aflați nicio clipă într-o astfel de stare; de aceea, vă folosiți de orice pretext pentru a vă ieși din minți. De fapt, fierbeați și înainte în interior, dar nu aveați încă un motiv să explodați.
Sosan spune: Dacă mintea rămâne netulburată… Și nu poate rămâne netulburată decât dacă se racordează la Sursă… nimic nu o mai poate ofensa, și când nimic nu o mai poate tulbura, lumea exterioară încetează să mai existe în forma ei veche. Odată cu atitudinea interioară, se schimbă și calitatea ființei.

Dacă altcineva reușește să te insulte, înseamnă că ești dispus să te lași insultat. Dacă nu te simți insultat, niciun gest exterior nu ți se va părea o insultă. Cum ar putea fi gestul o insultă dacă tu nu te simți insultat? Dacă cineva este furios, nu îi poți percepe furia decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură, nu o vei percepe ca atare. Calitatea se schimbă odată cu interpretarea, căci tu ești diferit. Dacă cineva te urăște, nu poți percepe ura decât dacă aceasta te tulbură. Dacă nu te tulbură în niciun fel, cum ai putea-o numi ură? Vei percepe vibrația, dar nu o vei numi ură, căci vechea minte a dispărut, așa că vechile nume nu se mai potrivesc.

În loc să te simți afectat, vei simți mai degrabă că îți pare rău de el, că îl compătimești. Te vei gândi: ”Ce s-a întâmplat cu acest om? Cât de mult trebuie să sufere, dacă se comportă în acest fel, și cât de inutil mi se pare totul!” Îl poți chiar ajuta să iasă din această stare, știind că atunci când se înfurie, omul își otrăvește propriul corp. Într-un fel este un om bolnav. De aceea, vei simți nevoia să îl ajuți să iasă din această stare. Atunci când cineva este bolnav de cancer, nu simți nevoia să te cerți cu el. Mai degrabă îl ajuți, îl duci la spital…

În viziunea lui Buddha, a unui om ca Sosan, mintea omului furios este bolnavă de cancer. De aceea, el simte nevoia să îl ajute; simte o stare de compasiune față de acesta. Dacă această lume ar deveni ceva mai iluminată, nimeni nu s-ar mai putea înfuria fără ca familia și prietenii să îl ducă imediat la spital. Oamenii furioși au nevoie de medic. Este inutil să le ripostezi și să te înfurii la rândul tău. Este o prostie, căci acești oameni sunt deja bolnavi; cum poți să continui să îi lovești, în loc să-i ajuți?

Noi manifestăm compasiune doar în fața bolilor fizice, nu și în fața celor mentale. Atunci când cineva este bolnav din punct de vedere fizic, noi nu ne simțim ofensați, orice ne-ar zice. [...]

Dacă nu te simți tulburat, totul se schimbă, căci întreaga ta atitudine este alta. Ești un om diferit, iar acest lucru este suficient pentru ca întreaga lume să se schimbe. Ea încetează să mai existe în vechea ei ipostază.
Când în minte nu mai apar gânduri care discriminează, vechea minte încetează să mai existe. Discriminarea între bine și rău, între preferințe și antipatii, este însuși fundamentul minții. Atunci când discriminarea dispare, mintea cade într-un abis, iar omul ajunge la sursă. Ființa ajunge la sursa ei și descoperă întreaga semnificație a vieții, binecuvântarea, extazul. Destul pentru astăzi…”

Osho, Cartea despre nimic

Sursa articol Drumuri catre tine

 

5 comentarii pentru “Liniștea interioară autentică

  1. Adevarat! Este atat de linistitor si bine cand lucrurile negative pe care alti ar dorii sa te faca sa le simti nu te afecteza ci doar te fac sa ii intelegi si iti este mila de ei pt ca nu incearca sa gaseasca in ei adevarata sursa de negativism. Sunt lucruri absolut minunate in viata noastra de care trebuie sa ne pese cu adevarat si nu de ceea ce alti fac sau zic cu negativism!

  2. Linistea si pacea interioara vin din Sinele nostru autentic. Zarva, tulburarea sau nelinistea vin din egoul nostru. Egoul e cel ce se doreste in centrul atentiei si pentru asta starneste zarva, vrea sa se faca remaract cu tot dinadinsul, iar daca nu e luat in seama se tulbura, se nelinistetste sau se supara. Tot el e cel ce nu suporta jignirile, mustrarile sau chiar contrazicerile. Vrea intotdeauna sa aibe dreptate, sa fie in fata, sa fie admirat, aplaudat, adulat.. Sa cautam Sinele nostru autentic si, atunci cand il vom atinge, vom obtine si linistea sufleteasca si pacea mult dorita cu noi insine intai si apoi cu toti ceilalti.

  3. autorul spune ‘destul pentru astazi’…
    eu as spune ‘suficient pentru astazi’…
    suficient sa te faca sa-ti doresti aceste trairi ,
    sa-ti insusesti aceste atitudini pozitive.
    inca o lectie frumoasa. multumesc.

  4. domnilor..eu sugerez sa testam linistea interioara a intregului popor…haideti sa iesim pe strada si in loc de salut sa injuram ca asa ne vine noua pe chelie…sa vedem cum reactioneaza oamenii cu liniste interioara..

  5. Frumos si adevarat … eu personal am ajuns la acea liniste autentica interioara si m-i se pare corect , cand se spune ca esti conectat cu SURSA ( DUMNEZEU ) . Nimic mai adevarat …si daca vei ajunge sa crezi ca sursa esti chiar tu , daca vei ajunge sa intelegi , ca inainte de a incerca sa schimbi ceva in exterior este necesar sa schimbi mai intai in interior . Totul incepe din interior spre exterior si niciodata invers . Aici va consta munca multora care vor dori sa schimbe ceva in viata lor . Munca si lupta cu tine insuti cred ca este singura munca-lupta , cu adevarat reala pe care o avem de infaptuit in aceasta experienta pamanteasca . Cand vei castiga aceasta lupta , atunci poti fi sigur ca esti TU INSUTI … si nu este nimic mai minunat in viata decat sa fii in pace cu tine insuti si sa nu mai consideri viata o lupta ci mai degraba un joc pe care trebuie sa-l joci cu placere ! Pace si iubire tuturor !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.