Frumusetea celui ce spune „te iubesc”

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.

Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.

Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumus, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui... cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost... ”subiectul” urii tale. Dar... îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar... niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată... în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci... de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi... iubeşti.

Autor Maria Timuc

Sursa articol AICI

 

5 comentarii pentru “Frumusetea celui ce spune „te iubesc”

  1. E asa de frumos redat incat simti cum iubirea devine palpabila, pluteste in jur. Suna ca o rugaciune frumoasa.Multumesc.

  2. mai frumos spus nu se poate….si atat de adevarat…niciodata n am gandit c un ” te iubesc” poate avea atatea semnificatii…interesant articol..m am regasit sin ambele cazuri: si n acela in care am spus „te iubesc” si n cel in care mi s a spus „te iubesc” si am fost „ingrijorata” pt ca nu impartaseam…big like!!!

  3. ce te faci atunci cand in palatul tau de aur al iubirii vine cel pe care il iubesti, incaltat in bocanci murdari de noroi, dar tu il lasi pentru ca il iubesti? ce te faci cand il vezi ca este murdar de noroi, iti murdareste si tie palatul, iar cand vrei sa il scoti afara, el iese, dar murdareste mai tare?
    este frumos palatul de aur al iubirii, dar trebuie sa ai grija ca cel pe care il lasi sa intre acolo, sa isi lase la afara, la usa, bocancii murdari…toti avem mai devreme sau mai tarziu asa incaltaminte…

  4. E foarte adevarat.Si deloc greu de inteles sau de imbratisat.Un adevar simplu.Mirarea mea provine din faptul ca, desi stiu, desi imbratisez cu drag ideea, eu, cel putin, nu depun efort constant .N-ar trebui sa fie asa greu, nu?

  5. Iubirea adevarata rezoneaza. Doua persoane care se iubesc intra in rezonanta. Prin rezonanta iubirea se amplifica. De ce iubirea autentica rezoneaza? Pentu ca e una singura dar rasfranta, oglindita, in mii de inimi. Dar nu numai ca rezoneaza, ci si inalta si implineste. Dar ea nu ne poate inalta decat daca renuntam la balastul din noi si la lanturile pe care singuri ni le-am legat de picioare. Aici e greutatea! Ca nu vrem sa renuntam la balast si lanturi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.