Folosește-ți puterea interioară pentru a gestiona criza actuală

În această perioadă de incertitudine și stres, mulți oameni se întreabă ce pot face pentru a gestiona mai bine momentele dificile prin care trec, propriile gânduri și stări sau relațiile apropiate care în momentul de față pot deveni conflictuale (mai ales dacă există deja un teren fertil în această privință).

În momentul în care ne simțim amenințați din punct de vedere fizic, emoțional sau psihologic, când simțim că lucrurile ne scapă de sub control, putem începe să avem stări de tristețe sau depresie, panică și anxietate, senzația de viitor scurtat sau limitat, ne putem simți fără speranță, neîncrezători, furioși sau irascibili, putem simți că nivelul nostru de agresivitate crește sau că energia noastră vitală scade, ca și cum nu am mai avea poftă de viață.

Situația actuală nu este nici dorită, nici plăcută de nimeni, însă oamenii reacționează diferit, astfel încât putem întâlni persoane care dau dovadă de un optimism nerealist, precum putem întâlni persoane care catastrofizează totul și nu mai reușesc să vadă nimic altceva decât aspectele negative în tot ce-i înconjoară. Desigur că între aceste două extreme se situează și alt gen de oameni, cu reacții moderate și abordări raționale.

Dacă dăm dovadă de un optimism nerealist, starea noastră emoțională va fi una bună pe moment pentru că nu ne vom îngrijora deloc, însă vom diminua importanța sau dimensiunea problemei – de exemplu, nu ne vom lua măsuri de precauție, vom considera că cei care fac asta exagerează; vom avea așteptări nerealiste referitoare la viitor – ne așteptăm ca această pandemie să fie eradicată în două săptămâni, când, în realitate, nu știm cât va dura, însă mai este nevoie de timp; ne vom considera intangibili, având credința că numai alții se pot îmbolnăvi, numai alții se pot confrunta cu dificultăți – „eu nu am fost bolnav niciodată”, „am un sistem imunitar bun”, „nu am cum să pățesc tocmai eu”. Aceste atitudini pot fi periculoase tocmai pentru că nu ne vom comporta în acord cu realitatea obiectivă de zi cu zi, nu vom căuta să ne informăm, nu vom acorda atenție tuturor măsurilor care se impun și ne vom expune inutil sau îi vom expune pe alții. În situația în care ceva imprevizibil și neplăcut se întâmplă, starea noastră psihică și emoțională se poate prăbuși brusc, tocmai din pricina aștepărilor noastre „roz”.

La polul opus, nu avem nevoie să vedem lucrurile mai întunecate decât sunt, deoarece acest fapt ne va submotiva și ne va deprima, astfel încât ne poate fi util să observăm care sunt acei factori care ne fac să ne simțim vulnerabili, care ne adâncesc starea generală de rău. Vorbim, așadar, atât de factori personali, cât și de factori sociali.

În categoria factorilor personali putem enumera:

- felul în care gândim – dacă suntem obișnuiți să gândim negativ, să gândim pe principiul „totul sau nimic”, „alb-negru” – adică să nu mai vedem nuanțele de mijloc, ci doar extremele, dacă ne raportăm la situații catastrofizând, ignorând pozitivul și amplificând negativul, într-o situație de criză, când avem nevoie să fim cât mai calmi și raționali, vom fi, de fapt, exagerat de pesimiști și ne vom simți furioși, neputincioși, nedreptățiți. Așadar, o manieră irațională și negativă de a ne raporta la situația actuală poate fi „totul este o catastrofă”, „nu ne vom mai reveni niciodată”, pe când o manieră rațională și realistă poate fi „este greu, este neplăcut, este dureros, însă nu este sfârșitul lumii; avem capacitatea de a ne adapta, iar dacă nu avem suficiente resurse (interioare sau exterioare) ne focalizăm pe soluții pentru a descoperi acele resurse”;

- mentalitatea de victimă – în momentul în care gândurile noastre sunt focalizate în jurul unor idei precum „viața mea este groaznică”, „ne pedepsește Dumnezeu”, „sunt un ghinionist”, „numai rele mi se întâmplă”, simplul fapt că ajungem să credem că aceste gânduri sunt adevărate ne cauzează suferință. Ceea ce vreau să spun este că felul în care gândim ne determină stările emoționale, astfel încât dacă vom gândi „nu voi putea să mă descurc” și vom crede că acest gând este adevărat, ne vom simți neputincioși, lipsiți de speranță, triști, îngrijorați. Mentalitatea de victimă ne face să simțim că nu putem face față situațiilor problematice sau vieții în general și să percepem lumea ca pe un loc înfricoșător, plin de pericole și oameni care caută dinadins să ne facă rău. Acest lucru este complet dăunător, deoarece cu toții avem nevoie în această perioadă să ne simțim puternici, capabili sau încrezători, avem nevoie să ne hrănim puterea interioară, nu neputințele;

- obișnuința de a experimenta mai degrabă trăiri negative – există persoane pe care în limbajul uzual le numim „pesimiste”, adică persoane care sunt obișnuite să gândească negativ și să aibă frecvent dispoziții emoționale în consecință. Atunci când se confruntă cu dificultăți sau cu situații care au potențialul de a le pune în pericol integritatea sau bunăstarea fizică, psihică sau emoțională, aceste persoane pot percepe mult mai intens acele dificultăți sau amenințări, le pot exagera dimensiunile și impactul și pot resimți stresul mult mai profund. Acest pesimism care se referă de fapt la viziunea asupra vieții, asupra lumii și asupra propriei persoane a fost clădit în timp, astfel încât nu este realist să ne așteptăm ca o persoană pesimistă să-și schimbe atitudinea peste noapte și să se raporteze complet diferit la criza actuală, însă poate face în fiecare zi câte ceva pentru a-și ridica starea de spirit sau cel puțin a nu-și adânci trăirile negative – poate face activități constructive, pozitive, care îi fac plăcere, poate învăța ceva nou pentru a-și focaliza atenția pe ceva util și a se distrage de la scenariile catastrofale, poate începe un curs online de dezvoltare personală sau orice alt domeniu de interes ș.a.m.d;

- existența unei tulburări anxioase sau depresive – persoanele care suferă de ipohondrie (frica de a avea o boală gravă acompaniată de interpretarea greșită a anumitor simptome fizice – de exemplu, o durere tranzitorie de stomac poate fi interpretată ca un ulcer) sau anxietate generalizată, care sunt foarte temătoare și se îngrijorează excesiv, care, în general, au tendința de a evita riscurile sau de a nu-și confrunta temerile, care supraestimează potențiale pericole sunt mult mai predispuse la o agravare a acestor stări pe fondul situației actuale. Se pot percepe pe sine mult mai predispuse să ia virusul (chiar dacă ies din casă o dată pe săptămână) decât un lucrător comercial, de exemplu, sau un medic care zi de zi ia contact cu mult mai mulți oameni. Acest lucru se întâmplă pentru că se percep pe sine ca fiind extrem de vulnerabili, pentru că își imaginează că vor suferi mult mai mult decât alții, că situația va fi mult mai gravă în cazul lor. Însă toate aceste gânduri pot să nu aibă neapărat legătură cu realitatea, ci mai degrabă cu anxietatea pe care o resimt, cu îngrijorările lor.

În cazul ipohondriei, persoanele simt o anxietate foarte pronunțată legată de starea lor de sănătate, se îngrijorează excesiv chiar dacă au doar niște simptome minore sau pur și simplu anumite senzații fizice normale și uneori chiar își induc singure diferite stări neplăcute din cauza stresului pe care îl resimt în legătură cu acest aspect la sănătății. În general supraestimează severitatea unei boli pe care ar putea-o dobândi și probabilitatea de a se îmbolnăvi. Pe acest fond, au tendința de a-și face multe controale medicale pentru a se liniști, pentru a se convinge că nu au nimic, însă chiar și așa nu reușesc să se calmeze deoarece găsesc imediat alte motive de îngrijorare. Există și persoane care refuză și evită să meargă la medic, tocmai din frica de a nu afla că „au ceva”. În contextul pandemiei, persoanele ipohondre devin foarte stresate și tensionate și pot confunda aceste manifestări psihosomatice ale anxietății cu simptomele infecției (durerea musculară pe care o resimt din pricina încordonării permanente, durerile de cap și senzația de oboseală cauzate de răspunsul organismului la stres, o apăsare pe piept sau dificultatea de a respira cauzate de neliniște, agitație sau împovărare ș.a.m.d). Acest lucru îi poate determina, din cauza panicii, să caute verificări și îngrijiri medicale la spital, adică să se expună într-o manieră periculoasă nemaiținând cont de restricții sau alte măsuri. Dacă le este teamă de a merge la spital ca nu cumva să ia vreun virus de acolo, pot contacta telefonic sau prin alte mijloace, într-o manieră insistentă, medicul de familie sau alți specialiști din domeniul sănătății, pot căuta informații despre simptome pe internet, fapt ce le amplifică anxietatea deoarece pot primi informații contradictorii sau pot găsi informații false sau pe care le interpretează eronat;

-dificultatea de a tolera incertitudinea - dacă ne este greu să tolerăm incertitudinea, ne este greu și să luăm decizii pentru că nu mai simțim siguranța pe care o simțeam înainte, pentru că lucrurile nu mai sunt previzibile și predictibile la nivelul la care erau înainte. Acest lucru ne poate bloca și incapacita într-o anumită măsură, deoarece din cauza dubiilor noastre vom avea tendința de a bate pasul pe loc sau de a amâna anumite acțiuni. Inclusiv mersul la cumpărături poate deveni problematic, deoarece pot apărea îngrijorări precum „oare e mai bine să merg astăzi sau peste câteva zile? Dar dacă merg astăzi și. de fapt, voi avea nevoie de banii aceia pentru altceva? Dar dacă nu merg astăzi și peste câteva zile va fi mai periculos să ies din casă sau cine știe ce altă situația va mai interveni?”. Dificultatea de a tolera incertitudinea ne cauzează, așadar, și multe îngrijorări pentru că începem să ne imaginăm o serie de scenarii, fapt ce ne amplifică anxietatea. Este necesar să învățăm să gestionăm incertitudinea pentru că, deși sunt lucruri care nu sunt în controlul nostru, există aspecte pe care le putem controla, începând de la gândurile și emoțiile pe care le hrănim în mintea noastră, până la acțiunile și obiectivele pe care le putem face și de care ne putem ocupa pe termen scurt și mediu, având flexibilitatea de a ne ajusta planurile pe termen lung.

În categoria factorilor sociali putem enumera:

- știrile și informațiile care circulă în mass-media și pe rețelele sociale – subiectul pandemiei se regăsește zilele acestea pe buzele tuturor, programele TV rulează încontinuu știri și emisiuni unde se dezbate subiectul, iar pe rețelele sociale circulă, de asemenea, fotografii, video-uri, articole, păreri, „breaking news” și informații care de multe ori sunt false. Regăsim, deseori, abordări care pun accentul pe emoții și dramă, iar noi, dacă suntem în permanență conectați la aceste aspecte, dacă atenția noastră este numai acolo, dacă urmărim și ascultăm informații din toate aceste surse, putem deveni mai anxioși și mai nesiguri – pentru că de multe ori observăm că aceste informații sunt contradictorii sau pur și simplu zvonuri. Este de preferat să aflăm noutățile din surse sigure precum Organizația Mondială a Sănătății sau Guvernul României pentru a fi la curent cu cele mai recente măsuri, să ne limităm privitul la TV aproximativ 20-30 de minute pe zi și să ținem cont de faptul că dacă pe rețelele sociale o știre sau un articol are zeci de mii de like-uri sau share-uri nu înseamnă că acele informații sunt și adevărate sau folositoare;

- atmosfera sau atitudinea colectivă – când vedem că semenii noștri manifestă anumite comportamente iraționale, când există o panică la nivel colectiv, prin contagiune socială putem ajunge să manifestăm și noi aceleași emoții și comportamente. Prin natura noastră avem tendința de a imita comportamentele celorlalți, să ne gândim doar la următorul exemplu - dacă persoana din fața noastră este încruntată, și noi avem tendința de a-i imita expresia facială, dacă persoana zâmbește, și noi avem tendința de a zâmbi, dacă vorbește încet, tendința noastră este să coborâm și noi vocea. Să conștientizăm, așadar, când începem să preluăm emoțiile altora, când începem să ne comportăm ca ei  (de exemplu, în fața unei farmacii oamenii se pot îmbulzi, însă acest lucru nu înseamnă că noi nu putem păstra distanța și că nu îi putem atrage atenția persoanei din spatele nostru să facă același lucru), să ne spunem „stop” și să ne folosim uzul rațiunii proprii;

- felul în care autoritățile gestionează situația – oamenii au nevoie ca instituțiile statului să le inspire încredere în mod deosebit în situații speciale. Fiecare țară se confruntă cu minusuri și plusuri la nivel de conducere, la nivel instituțional, astfel încât dacă observăm anumite minusuri acum, să nu permitem ca acest lucru să ne împiedice funcționarea proprie, deoarece chiar dacă ne lăsăm copleșiți de furie, revoltă și învinuiri, acest lucru nu ajută în acest moment. Este normal să reacționăm, este normal să luăm atitudine, dar să nu cădem în capcana victimizării, să nu permitem ca toate acestea să ne incapaciteze. Acum mai mult decât oricând avem nevoie să ne focalizăm pe soluții, să observăm ce putem face pentru a ne aduce contribuția, avem nevoie de unitate și de sprijin reciproc.

În concluzie, ce putem face pentru a gestiona criza prezentă? În primul rând să conștientizăm care este atitudinea noastră, cum ne raportăm la situația actuală, care sunt factorii care ne vulnerabilizează (precum o atitudine de victimă, hrănirea emoțiilor negative, un optimism nerealist sau un pesimism distructiv etc.) și să căutăm să limităm influența acestora în viața noastră. După cum am mai spus, este de preferat să avem o atitudine rațională, să acceptăm situația prezentă așa cum este, să ne asumăm responsabilitatea pentru propria sănătate, să respectăm măsurile de siguranță, să avem grijă de noi și de psihicul nostru. Să distingem între ce putem controla și ce nu este în controlul nostru, să ajutăm dacă putem și să începem să ne adaptăm la ce este acum, învățând să ne gestionăm mai eficient propriile gânduri și trăiri.

În titlul articolului îndemnam să ne folosim puterea interioară, adică să facem tot ce ține de noi pentru ca fiecare zi să fie mai bună, păstrându-ne speranța și încrederea. Zi de zi putem încerca să…

  • avem grijă de sănătatea noastră – să mâncăm sănătos, să nu facem excese, să dormim cât trebuie, să ne organizăm ziua, să ne formăm o rutină zilnică, adică să ne adaptăm stilul de viață la ceea ce trăim acum, într-o manieră sănătoasă;
  • avem grijă de psihicul nostru – să facem activități și lucruri care ne fac plăcere, să comunicăm cu apropiații noștri și să rămânem conectați cu ceilalți prin intermediul telefonului sau rețelelor sociale, să căutăm maniere prin care ne putem exprima emoțiile – dans, exercițiu fizic, desen, pictură, să ne exprimăm în scris, să ținem un jurnal, să căutăm sprijin psihologic și să cerem ajutorul dacă simțim că nu mai putem gestiona stresul, anxietatea și tristețea de unii singuri, dacă am început să consumăm alcool în exces sau să mâncăm în exces pentru că altfel nu mai reușim să facem față propriilor trăiri, dacă am început să dezvoltăm tulburări de somn ș.a.m.d.;
  • ne tratăm pe noi înșine cu compasiune și răbdare – să observăm când începem să ne criticăm, să ne învinovățim pentru felul în care reacționăm sau gestionăm criza actuală și să realizăm că facem (ori să ne străduim să facem) tot ce ne stă în putință cu resursele pe care le avem la îndemână;
  • depășim scenariile catastrofale – adică să nu rămânem blocați și să nu permitem ca îngrijorările și scenariile pe care ni le imaginăm să ne incapaciteze. Omenirea a depășit multe crize pe parcursul istoriei, vom trece și peste asta. Să ne păstrăm o viziune asupra viitorului care să aibă în centru ideea că lucrurile se vor îmbunătăți într-un final. Să nu renunțăm la planurile noastre de viitor pe termen lung sau la scopurile noastre, chiar dacă trebuie să le ajustăm, adică să nu ne delăsăm (observă dacă îți apar gânduri precum „ce rost mai are să învăț pentru examenul acesta, oricum nu știm ce va fi…” sau „ce rost mai are să am grijă ce mănânc, oricum dacă mă îmbolnăvesc, aia e…”). Dacă putem lucra acum pentru scopurile și planurile noastre, să facem asta, să nu ne afundăm în canapea, cu ochii ațintiți la televizor zile în șir, plângându-ne de milă;
  • ne oferim încurajare și sprijin – în momente ca acestea, poate când ne punem la îndoială capacitățile sau puterea de a trece cu bine peste probleme, să ne amintim de toate reușitele noastre, de faptul că ne-am confruntat și în trecut cu greutăți și am fost capabili să le depășim (chiar dacă aveam impresia că nu vom reuși), să ne reamintim de resursele noastre interioare pe care le-am folosit și în alte momente dificile ale vieții, să fim buni și blânzi cu noi, să ne adresăm cuvinte de încurajare și de apreciere.

Îmi doresc ca noi toți să depășim cu bine aceste momente dificile, să ne păstrăm calmul și încrederea și să rămânem aproape unii de ceilalți – să păstrăm distanțarea fizică, dar să fim aproape unii de alții prin intermediul tehnologiei.

Dr. Ursula Sandner

 

2 comentarii pentru “Folosește-ți puterea interioară pentru a gestiona criza actuală

  1. Adevărat! Minunat articolul la fel ca toate celelalte. Mulțumim încă o data! As mai adăuga dacă se poate ca un lucru important este credință în Dumnezeu. Un om fără credință după părerea mea este ca un vas fără ancoră

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *