Evoluţia

Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care află !
Mai presus de cei care află sunt cei care reţin!
Mai presus de cei care reţin sunt cei care înţeleg !
Mai presus de cei care înţeleg sunt cei care aplică !
Mai presus de cei care aplică sunt cei care obţin rezultate !
Mai presus de cei care obţin rezultate sunt cei care, atingând succesul, dobândesc puteri supranaturale, ating Absolutul, căpătând înţelepciunea prin care totul devine posibil, realizându-se !
Învăţătură indiană

Şansa de a te trezi este direct proporţională cu cantitatea de adevăr pe care o poţi accepta fără a o lua la fugă.

Evoluţia poate fi definită ca fiind un proces de conştientizare şi alegere. Adică de a observa ce anume îţi este de folos (în funcţie de ceea ce vrei să devii şi să obţii) şi de a face adaptările comportamentale necesare. Ea merge întotdeauna către unitate interioară şi exterioară.

Evoluţia presupune ‘trezirea’ celei de-a doua mari subpersonalităţi ce se exprimă prin intermediul corpului nostru : Sufletul. Atâta vreme cât ego-ul este la conducere vei crede că tu eşti o entitate individuală separată, trăind o singură viaţă într-o lume fizică în care există separare. Astfel că te vei lupta pentru a-ţi păstra şi întări, în orice fel, această identitate – prin acumularea de ‘posesiuni’ (case, maşini, funcţii, popularitate, relaţii de cuplu prin care să te simţi “iubit”).

Când Sufletul se trezeşte înţelegi că de fapt tu eşti o parte din viaţa însăşi, iar prin interiorul tău se exprimă întreg universul, cu toată cunoaşterea şi puterea sa. Înţelegi că trăieşti etern într-o lume energetică, cuantică în care aparent, în această viaţă eşti o entitate individuală, dar în nici un caz nu eşti separată de nimeni şi de nimic. Dimpotrivă, eşti unificată cu tot ceea ce există. Astfel că preocupările tale esenţiale sunt acum să acumulezi un alt fel de ‘posesiuni’ : sănătatea corpului fizic, o minte ageră şi deschisă la nou, un suflet bun şi puternic. Şi foloseşti toate acestea pentru a-ţi crea, în cadrul societăţii, viaţa pe care o doreşti. Şi pentru a arăta şi altora (cei care doresc) cum să o facă.

Spuneam că evoluţia este un proces de conştientizare. Conştienţa este acea capacitate de ‘a fi prezent’, atent în cadrul oricărei experienţe de viaţă pe care o ai, şi de a acţiona raţional-intuitiv, iar nu emoţional. Ea este în strânsă legătură cu nivelul de conştiinţă – capacitatea de a discerne, prin intermediul conştienţei (simţuri sau extra-simţuri), ce anume îţi este sau nu de folos având în vedere cine şi ce doreştii să fii, să devii.

G.I. Gurdjieff compara relaţia dintre componentele fiinţei noastre cu relaţia dintre stăpân, vizitiu, trăsură şi cal. Stăpânul este conştiinţa noastră – ea ‘dă ordine’ vizitiului (intelectul, mintea). Vizitiul trebuie să înveţe să conducă calul (emoţiile) care trage trăsura (corpul fizic). Intelectul trebuie să înveţe să controleze emoţiile care trag întotdeauna corpul fizic după ele. Iar pentru aceasta este necesar să lucrăm asupra legăturilor dintre ele şi, îndeosebi, în calitate de ‘stăpân’,  conştiinţa să dea ordine clare, ferme, care să fie duse la îndeplinire eficient.

Pentru ca acest ‘ansamblu’ să funcţioneze optim, omul are nevoie să-şi dezvolte în paralel şi în mod echilibrat, nivelul de cunoaştere (ceea ce ştie despre viaţă) şi nivelul de fiinţă (energetic- puterea interioară de a materializa, de a pune în practică ceea ce ajunge să ştie). Gurdjieff şi Ouspensky afirmă că posibilităţile omului sunt extrordinare şi nelimitate, dar ele depind de gradul său de evoluţie. Atunci când el va lua decizia să capete educaţie conştientă, să-şi domine natura inferioară (ego-ul), să-şi învingă propriile slăbiciuni, posibilităţile se pot manifesta în realitatea sa.

La rândul său, referindu-se la aceste posibilităţi, O. M. Aivanhov spunea că există trei categorii de fiinţe umane : - supuse legii necesităţii (au destinul deja trasat datorită ‘afundării în materie’)  - supuse legii voinţei libere (cei ce învaţă şi caută să progreseze) - supuse legii providenţei (maeştrii, învăţătorii deosebiţi ai acestei planete).

Tot ce putem spera în această viaţă este să facem saltul din prima categorie (aflată sub influenţa genetică şi a mediului în care ne-am născut) către a doua (prin influenţă conştientă). Astfel vom lucra singuri pentru a ne crea propriul destin. Posibilităţile de trezire a sufletului sunt numeroase şi diverse – tot ce avem de făcut este să profităm de ele. Iar acest lucru se întâmplă cu din ce în ce mai mulţi oameni, în vremurile actuale – ceea ce este extraordinar !

Ideea este următoarea : nimic nu poate evolua în mod mecanic, automat, programat ; ceea ce nu poate evolua în mod conştient degenerează. Plantele, animalele, lucrurile ‘fără viaţă’ nu pot spera la evoluţie în aceeaşi măsură cu omul – ele nu au conştienţa de a alege, tot ceea ce fac este conform ‘programului’ cu care le-a înzestrat natura. Dar omul are această posibilitate în măsura în care cunoaşte şi aplică legile naturii şi universului.

Evoluţia prin conştienţă este de fapt singura posibilitate reală pentru obţinerea armoniei în cadrul societăţii. În acest moment nu vedem că există o armonie – şi este normal acest lucru atâta vreme cât oamenii sunt ‘fragmentaţi’ în interior şi proiectează fragmentarea asupra celor din jur, extinzându-se în întreaga societate. Fiecare dintre noi avem în interior mai multe subpersonalităţi, mici ‘eu’-ri care sunt de cele mai multe ori în contradicţie unul cu celălalt, sabotând eforturile noastre de a ne crea viaţa dorită. După cum ne dăm seama cu toţii, am putea spune că o caracteristică a lipsei de armonie a societăţii o constituie sexualitatea REprimată şi violenţa EXprimată – datorate acestor contradicţii interioare. Doar prin creşterea conştienţei divizarea interioară dispare şi armonia se instaurează la nivelul individului – şi, prin proiecţie, la nivelul societăţii.

De multe ori oamenii încearcă să-şi rezolve problemele lor de viaţă prin soluţiile minţii lor – ale trecutului, ale programării. Dar soluţiile umane la probleme umane eşuează invariabil. Nu poţi rezolva o problemă la nivelul la care o percepi. Trebuie sa mergi un nivel mai sus, să vezi ansamblul, să conştientizezi cauza şi să acţionezi acolo. Este o indicaţie din partea lui Albert Einstein.
Acest lucru conştient cu tine însuţi nu poate da rezultate imediate. Nu poţi ‚forţa’ existenţa în nici un chip, trebuie să aştepţi. Orice creştere are nevoie de  timp, iar lucrurile se întâmplă întotdeauna la momentul oportun.

Există un anumit ciclu pe care-l urmează evoluţia. Într-un anumit moment al existenţei (oportun şi diferit pentru fiecare persoană) omul devine extrem de nemulţumit de sine însuşi şi de modul în care trăieşte. Astfel că începe să-şi pună probleme ale vieţii. Întâi realizează cât de mult greşeşte că nu se ocupă de el însuşi (ca şi cunoaştere interioară, sănătate, comunicare) ; apoi înţelege că multiplele sale probleme sunt cauzate numai de el însuşi (asumare responsabilitate); şi abia apoi începe să caute să-şi modifice credinţele despre viaţă şi comportamentul pentru a deveni şi a obţine ceea ce doreşte cu adevărat. Cheia este profunda nemulţumire faţă de situaţia sa actuală. Atunci când ceea ce eşti şi ai deja ţi se pare destul de mulţumitor, nu vei mai face nici un efort pentru a căuta să evoluezi. Numai cei nemulţumiţi sunt deschişi la ceva nou. Ceilalţi îşi blochează drumul singuri.

Având în vedere că trăim într-un univers energetic, evoluţia înseamnă acumulare de energie în fiinţa noastră. Gândurile, emoţiile, cuvintele, acţiunile sunt de fapt energii. Ele se mişcă şi crează alte lucruri (energii), le pun în mişcare. Prin concentrarea conştientă asupra acestor domenii esenţiale ale vieţii noastre – cunoaşterea de sine, sănătatea, comunicarea – reuşim să diminuăm pierderile şi să creştem acumulările energetice. Acesta este modul prin care ‘devenim’ mai mult.

În fiecare moment avem practic o altă ocazie de a ne re-crea pe noi înşine din nou. Viaţa ne oferă întotdeauna un nou început. Parcă ne invită şi ne spune : “Nu este important că încă nu ai început. Vrei să începi acum ? Numai asta contează.” Şi niciodată nu ar trebui să încetăm să explorăm cine am putea fi când vom evolua şi vom trece la nivelul următor.

În interiorul nostru se află sursa care crează propria fericire, siguranţă şi iubire. Aveţi încredere în viaţă, aveţi încredere că lucrurile se vor rezolva spre binele cel mai înalt. Gândiţi astfel, vorbiţi, acţionaţi ca şi când tot ce se întâmplă ar fi o parte a ‘planului divin’ care vă duce către succes – şi ceea ce credeţi veţi începe să vedeţi cum are loc în propria realitate. Pare ceva magic – dar este  evoluţie !

( Marius Stan )

Sursa Aici

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *