Emotiile si Puterea Personala

Imaginaţi-vă că v-aţi trezit devreme într-o dimineaţă şi sunteţi plin de entuziasm pentru întreaga zi. Vă simţiţi bine. Sunteţi fericit şi plin de energie pentru a face faţă zilei ce va urma. Apoi micul dejun, când vă certaţi foarte tare cu soţia şi sunteţi inundat de emoţii negative. Vă enervaţi şi în aceste emoţii ale furiei pierdeţi foarte mult din puterea personală. După ceartă sunteţi epuizat şi doriţi doar să plecaţi şi să plângeţi. De fapt, vă simţiţi atât de obosit încât mergeţi în camera voastră, sunteţi distrus şi încercaţi să vă recuperaţi. Petreceţi întreaga zi, inundat de aceste emoţii. Nu aveţi energie pentru a continua şi nu vreţi decât să fugiţi de tot şi de toate.

În fiecare zi ne trezim cu o anumită cantitate de energie mentală, emoţională şi psihică pe care o cheltuim pe parcursul zilei. Dacă permitem emoţiilor noastre să ne fure energia, nu vom mai avea energie pentru a ne transforma viaţa sau pentru a dărui şi celorlalţi.

Modul în care vedeţi lumea depinde de emoţiile pe care le simţiţi. Când sunteţi supărat, totul în jurul vostru pare greşit, nimic nu este bine. Blamaţi totul, inclusiv vremea; chiar dacă plouă sau dacă soarele străluceşte, nimic nu vă mulţumeşte. Când sunteţi supăraţi, totul în jurul vostru este trist şi vă face să plângeţi. Vedeţi copacii şi vă simţiţi supărat; vedeţi ploaia şi totul pare atât de trist. Poate că vă simţiţi vulnerabil şi aveţi nevoie să vă protejaţi, deoarece nu ştiţi momentul în care cineva va dori să vă atace. Nu aveţi încredere în nimeni şi nimic din jurul vostru. Aceasta deoarece vedeţi lumea prin ochii fricii!

Avem un vis planetar greşit, iar oamenii sunt bolnavi mental de o boală ce se numeşte frică. Simptomele acestei boli sunt toate emoţiile care-i fac pe oameni să sufere: furia, ura, supărarea, invidia şi trădarea. Când frica este prea mare, mintea raţională cedează, iar noi numim aceasta boală mentală. Comportamentul psihotic apare când mintea este atât de înspăimântată şi rănile sunt atât de dureroase, încât se pare că este mai bine să rupi contactul cu lumea exterioară.

Dacă vom reuşi să observăm starea minţii noastre ca fiind bolnavă, vom descoperi că există un tratament. Nu mai trebuie să suferim deloc. Mai întâi avem nevoie de adevăr pentru a ne deschide rănile emoţionale, apoi vom scoate otrava şi ne vom vindeca rănile complet. Cum putem face aceasta? Trebuie să-i iertăm pe cei pe care simţim că au greşit în faţa noastră, nu pentru că merită să fie iertaţi, ci pentru că noi ne iubim pe noi înşine atât de mult încât nu dorim să mai plătim pentru nedreptate.

Iertarea este singura modalitate de vindecare. Putem alege să iertăm pentru ca simţim compasiune pentru noi înşine.

Mai întâi, trebuie să ne iertăm părinţi, fraţii, surorile, prietenii şi pe Dumnezeu. O dată ce îl ierţi pe Dumnezeu te poţi ierta şi pe tine însuşi. O dată ce te ierţi pe tine, autorespingerea din mintea ta ia sfârşit. Începe autoacceptarea şi iubirea de sine va creşte atât de mult încât în final te vei accepta exact aşa cum eşti. Acesta este începutul vieţii de om liber. Iertarea este cheia.

Vei şti că ai iertat pe cineva atunci când vei vedea că nici el şi nici tu nu veţi avea nici o reacţie emoţională. Vei auzi numele persoanei şi nu vei avea nici o reacţie emoţională. Când cineva poate atinge ceea ce obişnuia a fi o rană, dar fără a-şi produce durere, atunci vei şti că ai iertat cu adevărat şi definitiv.

Problema cu marea majoritate a oamenilor este că îşi pierd controlul emoţiilor. Emoţiile sunt cele care controlează comportamentul uman, nu omul este cel care controlează emoţiile. Când ne pierdem controlul spunem lucruri pe care nu am fi dorit să le spunem şi facem lucruri pe care nu am fi vrut să le fi făcut. De aceea este atât de important să devenim impecabili în gânduri, în exprimarea si in comportamentul  nostru . Trebuie să învăţăm să ne controlăm emoţiile, astfel încât să avem şi suficientă putere personală pentru a ne transforma legămintele bazate pe frică, să scăpăm din iad şi să ne creăm raiul nostru personal.

 

Extras din Intelepciunea Tolteca

Sursa imagini Adrian Barbu Photography

 

2 comentarii pentru “Emotiile si Puterea Personala

  1. AȘA TE NAȘTI

    „De ce oare nu mă pot controla? Știu ce este bine și ce este rău dar se pare că nu sunt în stare să aplic!” Această pledoarie frustrată venea din partea unui om de afaceri tânăr și distins care apelase la mine pentru consiliere. Nu era prima dată când auzeam această plângere sub o formă sau alta; de fapt, este o experientă foarte obijnuită.

    Apostolul Pavel fără îndoială că a simțit la fel când a afirmat: „…am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.” (Romani 7:18-20)

    Pavel se disociază pe sine de acea forță incontrolabilă interioară spunând: „…nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.” „Eu” este persoana lui Pavel, sufletul, voința și mintea omului. „Păcatul” care locuia în el era slăbiciunea naturală pe care Pavel, ca de altfel orice ființă omenească, a moștenit-o de la părinți.

    Cu toții am moștenit de la părinți un temperament principal care conține atât laturi pozitive cât și negative. Acest temperament poartă diferite denumiri în Biblie, „omul firesc”, „carnea”, „omul cel vechi”, pentru a menționa doar câteva. Impulsul primordial al ființei noastre este cel care caută să ne satisfacă cerințele. Pentru a putea înțelege corect controlul deținut de acesta asupra acțiunilor și reacțiilor noastre trebuie să distingem cu atenție între temperament, caracter si personalitate, definindu-le ăn continuare.

    Temperamentul

    Temperamentul este combinația dintre trăsăturile înnăscute care afectează subconștient comportamentul uman. Aceste trăsături sunt dispuse genetic bazându-se pe naționalitate, rasă, sex și alți factori ereditari. Trăsăturile sunt transmise prin gene. Unii psihologi sunt de părere că moștenim mai multe gene de la bunicii decât de la părinții noștri. Aceasta ar putea explica asemănarea unor copii mai mult cu bunicii lor și mai puțin cu părinții. Dispunerea trăsăturilor temperamentale este la fel de imprevizibilă ca și culoarea ochilor, a părului, sau dimensiunea corpului.

    Caracter

    Caracterul este adevăratul eu. Biblia se referă la el ca fiind „omul ascuns al inimii”. Este rezultatul dintre temperamentul tău – modificat de educația primită – și atitudinile, convingerile, principiile și motivațiile fundamentale. Uneori este denumit „sufletul” omului, cuprinzând mintea, sentimentele și voința.

    Personalitatea

    Personalitatea este expresia exterioară a eului nostru, care poate să coincidă sau nu cu caracterul, în funcție de cât de originali suntem. Deseori personalitatea este o fațadă plăcută pentru un caracter neplăcut sau slab. Astăzi multă lume joacă un rol, bazându-se pe ceea ce cred ei că ar trebui să fie o persoană, în locul a ceea ce sunt de fapt. Aceasta este o formulă pentru haosul mintal și spiritual. Este determinată de urmărirea regulilor umane de conduită acceptabilă. Biblia ne spune: „omul caută la înfățișare, dar Dumnezeu se uită la inimă”, și „din inimă pornesc izvoarele vieții”. Punctul de modificare a comportamentului se găsește în interiorul omului, nu în afara lui.

    Rezumând, temperamentul este combinația trăsăturilor cu care ne naștem; caracterul este temperamentul nostru „civilizat”; iar personalitatea este „fața” pe care o arătăm altora. Deoarece trăsăturile temperamentale se transmit genetic de la părinți și sunt deci imprevizibile, ar trebui să avem în vedere unii dintre factorii de caracter care influiențează temperamentul. Desigur că naționalitatea și rasa joacă un rol important în cadrul temperamentului moștenit. Utilizăm expresii cum ar fi: „o națiune nervoasă”, „o națiune industrializată”, „o națiune rece” pentru a descrie ceea ce este vizibil.

    Temperamentul va fi totodată afectat de sexul persoanei, în mod special în ceea ce privește sentimentele. Femeile sunt considerate a fi de obicei mai expresive emoțional decât bărbații. Chiar și cele mai dure femei varsă uneori lacrimi pe când unii bărbați nu plâng niciodată. Trăsăturile temperamentale, fie ele controlate sau nu, au aceeași durată de viață ca noi. Odată cu vârsta însă trăsăturile noastre dure și aspre devin mai moi și fine. Omul învața că pentru a trăi în pace cu semenul său este cel mai bine să își dezvolte laturile naturale pozitive și să-și suprime slăbiciunile. Mulți reușesc în dezvoltarea caracterului și în îmbunătățirea personalității lor, însă doar câțiva sunt capabili sa-si schimbe temperamentul. Cu toate acestea – este posibil, după cum vom vedea în următorul capitol.

  2. Capitolul 2

    TEMPERAMENTUL POATE FI SCHIMBAT

    Apostolul Pavel a descris strigătul disperat al inimii orcărui individ sincer, care a simțit slăbiciunile temperamentului său: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…”(Romani 7:24) Răspunsul său este cutremurător: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” Da, temperamentul poate fi schimbat. Aceasta se poate observa cu claritate din 2 Corinteni 5:17, unde Pavel scrie: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”.

    Din moment ce temperamentul este „firea” noastră „veche”, ceea ce îi trebuie omului este o „fire nouă”. Acea „fire nouă” este dată omului atunci când el îl primește pe Isus Hristos în viața sa. Apostolul Petru a putut vorbi despre acest subiect din proprie experiență, temperamentul său fiind radical schimbat în urma primirii „firii noi”. În 2 Petru 1:4 el se referă la cei care au fost „născuți din nou” prin credința în Isus Hristos ca la unii care au devenit „…părtași firii dumnezeiești” după ce au fugit de „stricăciunea care este în lume prin pofte”.

    „Firea dumnezeiască” care vine prin Isus Hristos este singura scăpare de sub controlul temperamentului nostru natural, firesc, căci doar prin El suntem făcuți „făpturi noi”.

    Au existat indivizi deosebit de autocontrolați care și-au schimbat parțial temperamentul și aproape total conduita, însă nu și-au vindecat întrutotul slăbiciunile. Chiar și aceștia au avut păcatele lor de căpetenie. Satan cunoaște slăbiciunile majore ale temperamentului nostru și puteți fi siguri că își va folosi puterea a ne înfrânge. Plăcerea sa cea mai mare în ceea ce privește creștinii este de a-i vedea doborâți de propriile lor slăbiciuni. Victoria,însă, ne stă la dispoziție prin Isus Hristos al Căruri Duh poate face toate lucrurile noi în viața credinciosului.

    Dr. Henry Brandt, unul dintre psihologii creștini de frunte ai Americii, a declarat odată unui grup de lucrători creștini că dacă pacienții săi nu-L acceptă pe Isus Hristos, el nu-i poate ajuta. Nu cunpștea nici un remediu în domeniul psihologiei pentru toate problemele comportamentale umane, însă în Isus Hristos el a găsit răspunsul. Pentru a ilustra în continuare încrederea sa absolută în puterea lui Isus Hristos, redau o afirmație a Dr. Brandt: „Poți să folosești trecutul tău ca o scuză pentru comportamentul actual doar până în momentul în care îl primești pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor personal. După aceea ai o nouă putere în tine care are capacitatea de a-ți schimba conduita.”

    În calitate de om al lui Dumnezeu am fost încântat să văd cum Duhul lui Dumnezeu preia un temperament slab și depravat și-l transformă într-un exemplu viu al puterii lui Isus Hristos.

    Este adevărat, nu toți creștinii experimentează această putere transformatoare. Nu trebuie decât să întrebați un soț sau o soție, sau în unele cazuri, copiii. De fapt, recunosc cu părere de rău că majoritatea creștinilor nu constată o transformare completă a temperamentului lor. Cauza este evidentă: creștinul nu a păstrat relația de „rămânere” în Isus Hristos (vezi Ioan 15:1-14). Aceasta nu schimbă însă faptul că în momentul în care individul L-a primit pe Isus Hristos el a primit „firea nouă”, care are capacitatea de a înlătura „cele vechi”, făcându-le pe toate noi. Vom vedea că umplerea cu Duhul Sfânt nu numai că este poruncită de Dumnezeu fiecărui creștin(Efeseni 5:18), dar această plinătate are ca urmare o influență atât de mare a Duhului Sfânt asupra firii omenești încât creștinul trăiește efectiv viața lui Isus Hristos. Înainte de ajunge însă la acest subiect, este indicat să examinăm principalele tipuri de temperamente, pentru a ști ce așteptăm de la Duhul Sfânt pentru noi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.