Arta de a fi psiholog nu se invata, ci se traieste si se experimenteaza, deoarece nu exista un complex de canoane care sa-ti dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferentiale ale vietii sufletesti.
Nu esti un psiholog bun daca tu insuti nu esti un subiect de studiat, daca materialul psihic nu ofera zilnic o complexitate si un inedit, care sa excite curiozitatea ta continua. Nu te poti initia in misterul altuia daca tu insuti n-ai un mister in care sa te initiezi.
Pentru a fi psiholog trebuie sa fii atat de nefericit incat sa pricepi fericirea si atat de rafinat incat sa poti deveni oricand barbar; iar disperarea in care traiesti sa aiba totdeauna atata ardoare, incat sa nu stii daca traiesti in pustiu sau in flacari. Proteic, polimorf, pe cat de centripet, pe atat de centrifugal, formele vietii sa se combine in tine atat de multiple si atat de complex, incat extazul pe care-l vei atinge sa fie estetic, sexual, religios si pervers.
A fi psiholog inseamna a te invarti in fiecare moment in jurul axei tale. Aceasta este intaia conditie; a doua, este a avea atata mobilitate, incat celorlalte fiinte sa-ti fie atatea centre de gravitate cate poate avea o fiinta proteica.
Simtul psihologic este expresia unei vieti care se contempla pe sine in fiecare moment si care in celelalte vieti vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toti ceilalti oameni parti din tine, franturi ale fiintei tale. Si in dispretul pe care orice psiholog il are pentru oameni este o secreta si o infinita autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbraca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte.
Cum acest proces epuizeaza repede pe oameni, ei avand continuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictiseste mai repede de oameni, pentru ca el este prea putin naiv pentru a avea prieteni si prea putin inconstient pentru a avea iubite.
Niciun psiholog nu incepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic. Este, in acest sfarsit, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea putina iluzie in cunoastere, pentru ca, sa nu fi ajuns prin cunoastere la deziluzie. Putina cunoastere incanta; multa cunoastere dezgusta. Cu cat cunosti mai mult, cu atat vrei sa cunosti mai putin.
Inscrie-te acum și primești cadou eBook-ul "Iubire, relații și viață. Reflecții"
Cine nu sufera din cauza cunoasterii, acela n-a cunoscut nimic.
Sarut mana Ursula!
interesant………..
Frumos, frumos, tot romanasul nostru le zice maiestru, ca o coarda de vioara. Cea mai sensibila descriere a artei psihologului/omului, un exhaustiv insight.Preaplinul fiintei umane, caci noi toti suntem rafinati psihologi ai unui bulversat secol dominat de high expectances.Ma rascoleste si ma topeste articolul acesta.Ce-as vrea sa-l modelez, sa-l reinterpretez si nu pot, de teama de a nu-l rani cumva.Nu va regasiti din plin in el? Ii tot dau tarcoale de zile bune.Va multumesc din toata psihopupuleala sufletului meu ratacit printre cioburi de suflete-oglinda sparte si-cum zice Cioran?-invartindu-se in jurul axei sale.E dat …psihologiei de afurisit ce e!! Diabolic de fermecator, extrem de incercat, omul acesta s-a descris, de fapt, pe sine, cu toate tribulatiile suferintelor sale pe care le-a castigat si depasit.Cea mai frumoasa realizare a unui om.Multumesc inca o data.
O perspectiva interesanta!
Sper sa se fi inselat, sau sa fiu facut din alt aluat, sa nu ajung un sceptic invartindu-ma in jurul axei mele, sa nu ma resorb, sa nu ma imprastii, sa daruiesc doar atat cat primesc, sau ceva mai mult, fara sa ma topesc, si fara sa ma ratacesc undeva la mijloc… Te iubesc, Ursula! In sensul biblic…! Respect, pentru ceea ce faci, in sensul uman, si pentru ceea ce/cine/ca… ESTI !
Sper sa se fi inselat:” Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbraca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte.”
Gandesti dupa ” felul in care esti construit”, poti face psihologie din iubire daca esti contruit din iubire.Dumnezeu a sadit in genele noastre iubire, de aceea copilul nou nascut inregistreaza mai repede zambetele ca furia, ura! Scepticismul e rezervat omului imbatranit si fara speranta!
:
E superb…… Totus, sper din suflet, ca un adevărat psiholog este un facilitator al descoperirii Prezentei lui Dumnezeu in fiecare Om, chiar dacă dezbracă Misterele fiecăruia,inclusiv pe el.
In unele privinte are dreptate, in altele, nu. Nu vreau totusi, sa-l compar pe Cioran cu Aristotel, care de la atata ,,cugetare,, a ajuns sa emita niste idei stupide. Imi place sa cred ca sunt o persoana altruista, si nu ma caracterizeaza sadismul. Pacat, de Cioran. Numai bine, tuturor colegilor!
Stii, pentru ca nu mi-ai publicat comentariul,daca eram sadica as fi avut grija sa-ti spun ceva care sa te supere(jigneasca), dar pentru ca sunt o fiinta pozitiva SI altruista, asa cum am spus in comentariul pe care l-ai sters, iti doresc numai bine, si Dumnezeu sa te lumineze. Numai bine si multumesc.
beat sau nebun sa mai crezi in cuvinte , spune Cioran . Pe deoparte , ca barbat imi ramane sa traiesc ca el insa mai bine . Daca vreau sa ma doara capul , mai citesc din el … Daca nu mai mor din dragoste nu vad de ce sa-l mai citesc . Decat ce spune despre nastere . Sau daca vreau sa-i mai ajut pe altii atunci cand nu mai ” pot ” .