Despre acceptare si iubire de sine sau ce semeni aia culegi

Am intalnit azi un suflet care pana nu de mult, din cauza incarcaturii sale negative, nu il puteam acceptam in jurul meu…dar acum asa a fost sa fie, am stat la povesti cu acel suflet care in esenta lui este un suflet minunat, la fel ca noi toti….si sunt fericita ca am facut-o, totodata mi-am confirmat starea de iubire neconditionata, adica cu cat ma accept pe mine si ma iubesc mai mult, cu atat lumea isi schimba atitudinea fata de mine si implicit si eu fata de ea.

Am  povestit despre familie, prieteni, mediul inconjurator si modul in care acestea isi sadesc amprenta in viata noastra...evident, acest lucru este inevitabil. Dar ce ne facem atunci cand familia sau oamenii cu care ne inconjuram nu au o influenta fasta pentru noi si asta nu din rautate ci pur si simplu pentru ca binele ce ni-l vor altii sau nu, s-ar putea ca pentru noi sa nu reprezinte tocmai bine iar daca sunt ganduri de alta natura atunci e si mai clar...dar ce te faci atunci cand nu ai de ales si esti constrans de varsta, de conjunctura, etc sa ramai in acest mediu “nefast” pentru tine. Poti sa iesi din acel cumul de ganduri si sfaturi / energii care simti ca nu ti se potrivesc? Poti sa iti creezi un drum frumos si sanatos in viata in functie de cum simtit tu? Si daca da, cum?

Parerea mea din tot ce am studiat si din ceea ce am experimentat  este ca se poate.

Totul porneste de la acceptare de sine si iubire de sine, totul se poate in momentul in care te centrezi pe propria-ti fiinta si constientizezi ca ai milioane de motive sa te iubesti si sa te accepti. Intrebarea este : sa accept si partea “intunecata” din mine, adica gandurile negre, si tot ce judec eu ca fiind rau despre mine? Raspunsul este da, inclusiv acele parti din tine care nu iti plac atat de mult...

Cred ca noi toti am vrea sa fim perfecti si in acest sens negam partile din noi pe care noi le credem imperfecte. Am o veste pentru tine : esti minunat/a si perfect/a  exact asa cum esti si lumea aceasta nu ar fi la fel daca tu nu ai fi...gandeste-te la asta, cum ar fi lumea fara tine? Logic si foarte simplu, ea nu ar exista caci tot ceea ce exista exista pentru ca tu vezi asta, pentru ca esti aici si constientizezi ca lumea exista...asa-i ca este minunat? Numai cand te gandesti la asta simti inima cum iti tresalta de bucurie si asta pentru ca este adevarat. Se poate sa ai comportament si atitudini, in anumite momente, care nu sunt perfecte dar asta nu te defineste in complexitatea ta ca fiinta. Gandeste-te cum functioneaza trupul tau? Intr-un mod in care nici acum nu s-a descoperit total...nu-i asa ca este minunat? Si gandeste-te ca tu nu esti trupul tau, nici mintea ta ci esti forta din spate care face ca tot ce esti sa fie.

Ziceam ca este foarte important sa ne iubim si acceptam exact asa cum suntem sa acceptam ca facem parte din creatie si ca avem un rol si ca dam un sens creatiei prin simplul fapt ca existam. Apoi mai participam si activ la tot ceea ce este dar cum, care este rolul, cum ne cream de fapt realitatea sau cum participam la creatie?

Imagineaza-ti ca esti inconjurat/a de oglinzi si ca tot ceea  ce gandesti/spui/faci se reflecta in oglinzi: adica daca te vezi frumos/frumoasa, oglinzile asa iti raspunde, iti va reda frumusetea ta, daca tu crezi ca nu meriti sa fii fericit/a, oglinzile iti vor crea o realitate in care sa nu ai parte de fericire...acum, in loc de oglinzi vezi lumea care te inconjoara si priveste cum ea reflecta gandurile si atitudinea ta intai de toate fata de tine. De ce? Pentru ca ceea ce creezi in jurul tau porneste de la simtirea primordiala fata de tine insuti si ghici ce? Lumea inconjuratoare iti raspunde intocmai...cu alte cuvinte, daca tu nu te accepti si iubesti in totalitate, eu de ce as face-o? Doar eu sunt oglinda ta, ai uitat? Si atunci ce fac eu? O sa fac lucruri care iti vor intari convingerea si tu vei ajunge din ce in ce mai mult sa nu te accepti si sa nu te iubesti...este ca un cerc vicios, este ca si cum ce dai aia primesti, ce iti dai tu tie, aia iti va da si Universul...altfel spus, cum adesea imi place sa spun: daca semeni buruieni, cum poti culege flori? Daca tu nu te iubesti si accepti pe tine asa cum esti, cine sa o faca? Nu are cine pentru ca aceasta posibilitate nu exista pentru ca tu nu ai creat-o in tine, nu ai sadit-o in tine...este atat de simplu!

Tot la fel si cu actiunile efectuate in exteriorul tau, cu cat te lupti mai mult cu cei care “iti sunt nefasti” sau cu conjuncturi, momente, etc, cu atat realitatea ta iti va confirma nefastul....insa, daca macar pentru o clipa te retragi in tine, si emani de acolo ganduri bune referitoare la tine, la fiinta ta si te vei iubi si accepta suficient de mult, toata realitatea din jurul tau se va schimba si in functie de cat de puternica este acceptarea de sine, increderea in sine si iubirea de sine, modificarile din jurul tau se pot face instantaneu sau pot avea un proces mai lung. Important este sa nu iti pierzi focusul, adica binele tau suprem prin acceptare de sine, prin iubire de sine...totul porneste de acolo, crede-ma ca totul este in tine si nu are de-a face cu ceilalti sau cu intamplarile caci ceilalti si intamplarile sunt doar oglinda ta si iti redau ceea ce crezi tu ca meriti sa primesti in viata asta.

Gandurile sunt seminte care incoltesc si ajung sa fie flori daca sunt pozitive ci dimpotriva buruieni daca sunt negative. Vestea cea ma buna este ca divinitatea, creatorul tau te-a inzestrat cu posibilitatea de a alege...Bunaoara aleg sa fiu fericit/a sau nefericit/a...adica cu ce fel de ganduri aleg sa imi insamantez gradina mintii, respectiv a vietii mele?

Vreau sa iti spun ca indiferent de alegere esti la fel de minunat/a si indiferent de ceea ce alegi esti la fel de important/a ca orice om de seama si ca Cel ce te-a creat te iubeste vesnic si nu te judeca in nici un fel...totusi, daca simti ca vrei sa alegi altceva mai bun pentru tine, fa-o ca vrei si simti sa o faci...este atat de minunat sa stii ca esti liber sa alegi, nu-i asa?

Namaste!

Articol scris de OANA STEFAN

 

 

3 comentarii pentru “Despre acceptare si iubire de sine sau ce semeni aia culegi

  1. Ca de obicei, iti dau dreptate si in cazul acestui articol. Am invatat ca pana la acea acceptare de sine mai am mult si ca este un proces laborios, care asa trebuie sa fie pt a putea invata fiecare lectie care „se preda”. Acum am realizat cand exact am „ridicat de jos acea carte pt schimbare” si ma bucur enorm ca am facut-o. Inca o data iti multumesc, din suflet!

  2. Adevarat. Si o intrebare: Pot exista cazuri de persoane care constientizeaza acest adevar al oglindirii, observa fiecare imbold interior si cum acesta o face sa se comporte ca o victima, si totusi nu reuseste sa iasa din acest cerc vicios, ca si cum eu simt, actionez observ si simtirea si actiunea dar am senzatia ca ceva din mine la nivel inconstient ma „obliga”, ca si cum mi-as incalca eu insumi liberul arbitru, si privesc neputincios cum sunt impins din interior la situatii care se repeta sub amprenta aceluiasi tipar avand senzatia clara ca ar fi o entitate in interiorul meu, separata de visele mele, de idealurile mele si de care nu ma pot debarasa? Ar fi asta o situatie „patologica” de genul marilor crize spirituale cand ai nevoie de o terapie speciala, gen samanica, transpersonala etc? Acea persoana sunt chiar eu! Sunt in situatia limita in care stiu ca daca merg inainte in acelasi mod voi muri! Si pur si simplu nu mai fac nimic, nu mai am job, nu mai am prieteni apropiati, de fapt nu-i mai suport pe majoritatea prietenilor pe care-i am in acest moment. Si traiesc senzatia ca „trebuie sa mor” ca sa pot continua sa traiesc.:)) daca intelege cineva o astfel de expresie… si un amanunt, mai tot timpul simt o incarcatura energetica in tot corpul, care pare a fi „neutra”, adica neutra fata de „bine” sau „rau”. Probabil as putea continua cu descrierea mult si bine. :)

  3. Draga anonim,
    Abia acum vad comentariul tau. Raspunsul este ca da, totul este posibil si in acelasi timp totul depinde de tine, de cum interpretezi/percepi tu totul. Nu este nimic bun sau rau in ceea ce simti, totul este asa cum este si totul este perfect asa cum este, nu iti face griji, nimic nu este gresit, nimic din ce nu trebuie sa se intample nu se intampla, totul este asa cum trebuie sa fie. Relaxeaza-te si observa!
    Iti transmit lumina si iubire :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.