Curăţenie Generală în… Mintea Noastră!

Adrian Barbu photo„Noi acumulăm nebunie în fiecare zi. Ca şi cum am strânge tot gunoiul şi l-am pune grămadă, într-un colţ. Colţul acesta va face toată casa murdară! Într-o zi casa va începe să mi­roa­să. Într-o zi, în casă nu va mai fi altceva decât gunoi. Aşa cum suntem acum, asta facem cu fiinţa noastră. Acumulăm gunoaie în minte. Furie, necinste, ură – adunăm gunoaie peste gunoaie. Încet, încet această acumulare creşte atât de mult, încât ajungem să ne petrecem întreaga viaţă încercând să avem grijă de ea, să nu lăsăm gunoiul să iasă la vedere – dacă îl vede cineva? Devenim nişte fricoşi, uităm cu totul să mai privim în interior. Frica devine tot mai mare şi gunoiul creşte şi el mereu. Şi mereu ne temem că se va vedea. Nu pot intra în meditaţie decât aceia care vor pu­tea să arunce tot acest gunoi. Pe mă­su­ră ce scăpaţi de el, veţi deveni mai uşori. Această etapă se numeşte ca­tharsis, o purificare, aruncarea tutu­ror deşeurilor, o curăţenie gene­ra­­lă”, a spus Osho în cartea sa, „Autobiografia unui mistic neonconformist”.

Să faci curăţenie generală în fiinţa ta, în mintea ta; iată un lucru mai puţin obişnuit, un lucru care ne interesează mai puţin. Facem curăţenie în casele noastre, poate la Paşte, la Crăciun, poate mai des, dar în noi, în minţile noastre nu ajungem niciodată fără curaj şi fără să recunoaştem într-o zi că s-a strâns prea mult şi, poate, a venit vremea curăţeniei interioare. Sigur, asta se întâmplă şi pentru că nu ştim cum să facem curăţenie în fiinţa noastră, în minte. În noi e mai greu decât într-un palat, mai greu chiar decât într-un labirint, dar – cum spune misticul – se poate. Se poate să aruncăm într-o zi furia ascunsă în inconştient, se poate să scoatem din beciul întunecat al inconştienţei ura, lăcomia, minciuna, deziluzia, tot ce-i urât şi ne atrage astăzi să credem că suntem foarte ocupaţi.

Suntem ocu­paţi cu existenţa, cu viaţa, cu proble­me­le de zi cu zi, când să mai facem şi cu­răţenie generală în mintea noastră? E prea mult, am putea spune. E prea greu. Nici nu-i necesar. Apoi, avem de alergat după bani, avem de lucru, copiii ne fac proble­me, mergem în vacanţă, avem şi în va­canţă o grămadă de lucruri importante de făcut. Fiinţa şi mintea pot să mai aş­tep­te, zicem noi, iar în vremea asta gu­noiul se acumulează, ne încarcă, ne chinuie şi ne face din ce în ce mai ocupaţi. Pe măsură ce devenim mai ocupaţi în lume, ne îndepărtăm mai mult de noi înşine. De aceea lumea modernă pare mult mai ocupată decât lumea de acum o sută de ani, deşi s-au inventat atâtea tehnologii care ne ajută să avem mai mult timp pentru curăţenia generală a fiinţei.

Dar... tot n-avem timp; sunt oameni care fug de ei înşişi cu o mie de picioare şi-s ocupaţi să mai iasă la o cârciumă, să se trezească înconjuraţi de lume, de cât mai mult zgomot... Zgomotul are o calitate, acoperă vocea ta interioară. Nu mai auzi sufletul, nu-ţi mai auzi fiinţa strigând: „Hei, omule, ia gunoaiele astea din mine, miros insuportabil”. Zgomotul existenţei tocmai asta face; te ajută să nu te auzi, să nu te desluşeşti, să nu te înţelegi şi să nu ştii că ai nevoie de catharsis. Zgomotul lumii ne convinge pe toţi că lumea ne face probleme, lumea ne creează suferin­ţele, planetele ne fac destinul, Diavolul ne împinge la rău, Dumnezeu ne dă şi el pedepse, părinţii sunt vinovaţi pentru ce nu facem noi. Proiectăm continuu cauza suferinţei în ceva sau pe cineva de afară şi asta devine obicei, program şi stare de a fi pe măsură ce fuga de noi înşine-i mai consistentă şi mai nebună.

Elibe­rarea de  propriile emoţii reprimate înseamnă şi curăţarea deşeurilor din fiinţa noastră, dar pentru asta trebuie să ne întoarcem în noi. Să ne privim încăperile interioare la fel cum pri­vim camerele unei case şi să ne apucăm de curăţenie. Osho vorbeşte despre pu­terea de purificare a respiraţiei, despre puterea de curăţare a medi­taţiei, despre puterea de curăţare a exprimării emoţiilor negative. Primul pas pentru catharsis şi cură­ţa­re interioară ar putea fi, însă, o de­ci­zie; aceea de a ne asuma responsabilitatea pentru tot ce simţim, trăim şi ni se întâmplă. E un fel de a recu­noaş­te că singur ai adunat gunoiul şi tot tu ai puterea să-l strângi. Asta topeşte demonii mâniei, ai vinovăţiei, ai agresivităţii şi ai dezordinii, iar dispariţia lor devine, deja, o bucată de suflet, de minte, de casă interioară curăţată.

Drumul către fiinţa noastră e mai liber, mai scurt şi mai frumos şi, pe măsură ce mergem pe el, deve­nim mai lucizi, mai con­şti­enţi, mai creativi, mai încrezători în sine şi mai receptivi la toate impulsurile superioare ale fiinţei, al cărei parfum se împrăştie pe chipul nostru sub forma seninătăţii, a încrederii şi a iubirii.

Autor Maria Timuc

Sursa AICI

Photo by Adrian Barbu

 

2 comentarii pentru “Curăţenie Generală în… Mintea Noastră!

  1. Daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce simţim, trăim şi ni se întâmplă e important sa si invatam sa exprimam….:)Foarte frumos articolul si fotografia e expresiva.

  2. Vom fi unpopor cu oameni dastepti cand toti vom trai ca danezii,
    norvegienii,suedezii si vom implementa modelul lor impreuna cu
    ,,Grandoarea Cavalerismului,,:
    -Sufletul meu LUI.
    -Viata mea Regelui.
    -Onoarea mie.
    Abia atunci vom relua istoria de unde au rupt-o altii si vom scapa de balcanismul si fanariotismul ce ne inconjoara ca o lepra mortala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.