Cine suntem noi?

"Doar cand vom abandona toate credintele gresite, formate pe parcursul vietii, vom putea vedea lumea cu proprii nostri ochi."

Ştim oare cine suntem? Prea puţini dintre noi ar putea să răspundă clar la această întrebare. Şi asta pentru că de-a lungul întregii vieţi nu suntem ghidaţi de propriile noastre gânduri, ci de percepţiile existente în societate.

Destul de frecvent putem auzi: ”Sunt aşa cum sunt şi dacă cuiva nu-i place, va trebui să se obişnuiască”, ceea ce înseamnă că oamenilor nu le place să se schimbe, chiar dacă comportamentul lor dăunează celor din jur. Asociindu-ne cu propriile iluzii, trăim într-o confuzie profundă pe parcursul întregii vieţi.

Omul consideră că trăsăturile psihologice îi caracterizează propria natură. Atunci, pot oare - un temperament explosiv, impacienţa, furia, răutatea, invidia sau orice alte caracteristici – să fie natura reală a omului? Acestea nu sunt nimic altceva decât obişnuinţe dobândite pe parcursul vieţii.

Am auzit cândva o istorie despre cum un reporter a intervievat câţiva pasageri, aflaţi la aeroportul Kennedy, întrebându-i care este lucrul pe care îl cred a fi cel mai terifiant din lume. Printre multe răspunsuri, cum ar fi războaiele, dezastrele, trădarea, bolile, etc. a auzit ceva care l-a uimit enorm. Un călugăr budist, care îşi aştepta ruta, i-a răspuns în felul următor la această întrebare:

- Cine sunteţi? - a întrebat călugărul.

- Sunt John Smith - i-a răspuns jurnalistul.

- Acesta vă este numele, dar cine sunteţi, de fapt? - a întrebat din nou călugărul.

- Sunt un ziarist - a răspuns timid reporterul.

- Aceasta vă este profesia. Cine sunteţi în realitate? - insistă interlocutorul.

- Om? - a răspuns reporterul cu o întrebare.

- Aceasta este o specie, dar cine sunteţi cu adevărat? - continua să întrebe călugărul.

Ziaristul nu a ştiut ce să răspundă şi a rămas în tăcere. Atunci, călugărul i-a spus, că cel mai groaznic lucru din lume este să nu ştii cine eşti.

Când un copil vine în această lume, nu are nicio idee despre cine este şi cum ar trebui să se comporte. Cu excepţia unor capacităţi înnăscute, toate conceptele şi tipurile de comportament le asimilează observând lumea din jur. Dacă va fi o persoană lacomă sau altruistă, nobilă sau lipsită de scrupule, bună sau furioasă – va depinde, în mare măsură, de procesul lui de educaţie şi maturizare.

Atunci când copilul începe să exploreze viaţa, absoarbe absolut totul din anturajul său, asemenea unui burete. Totul - ce vede, aude şi învaţă - îi determină viziunile şi conceptele - aşa numita experienţă de viaţă. Criteriile binelui şi răului se formează sub influenţa noţiunilor societăţii. În consecinţă, oamenii le folosesc pentru a-şi ghida acţiunile pe viitor. Aceste închipuiri ne fac, de-a lungul anilor, fie fericiţi, fie suferinzi.

Totuşi, viziunile şi conceptele dobândite au variat semnificativ în funcţie de perioadele evoluţiei umanităţii. În ultimul timp însă, societatea noastră este puternic dominată de aspiraţii materiale, carieră, prosperitate - plasând conceptele de bază ale moralităţii şi relaţiilor umane pe planul doi.

Este uşor de înţeles că astfel de tendinţe creează un sistem de valori extrem de distorsionat, care camuflează esenţa adevărată a omului. Toate aceste viziuni, care sunt considerate în societatea noastră ca fiind corecte, acoperă, în mod continuu şi cu straturi apăsătoare, puritatea noastră originală.

Deci, cine suntem, în realitate?

Suntem, oare, închipuirile noaste dobândite, formate în societatea actuală? Sau, poate – suntem acea natură pură şi neschimbătoare, care este contaminată de toate aceste iluzii false? Trebuie să facem o delimitare clară între sine şi ele. Aceste concepte nu ne-au reprezentat niciodată şi, de aceea, nu trebuie să le facem loc în inimile noastre.

Celui care obţine anumite realizări în societate îi este şi mai uşor să cadă în plasa reprezentărilor false. Fiind convins de propria originalitate şi talent, poate provoca multă suferinţă sie însuşi şi celor din jur. În realitate însă, aceste succese sunt efemere şi se pot spulbera chiar în ziua imediat următoare. Nimeni nu-şi cunoaşte cu adevărat destinul, atunci de ce să ne ataşăm de astfel de lucruri? Ca să ne armonizăm statutul, trebuie să privim adânc în interior.

Deşi, criteriile de evaluare existente în societate de-a lungul timpurilor, au fost substanţial diferite, Universul îi prezintă omului anumite exigenţe neschimbate. Învăţăturile religioase din Est şi Vest şi adevăratele căi de cultivare instruiesc omul să-şi îmbunătăţească calităţile morale şi îi cer să-şi purifice sufletul şi să revină la adevarata sa natură.

Doar după ce vom abandona toate concepţiile greşite, clădite şi pietrificate în conştiinţa noastră de-a lungul vieţii, vom fi capabili să vedem lumea cu proprii noştri ochi.

Şi numai atunci vom putea înţelege, cu adevărat, cine suntem.

 

Sursa articol AICI

 

4 comentarii pentru “Cine suntem noi?

  1. Este minunat articolul „Cine suntem noi ?” din 27 06 2012 . Asertiunea prin care spun ca : intelepciunea calugarului budist este asemenea intelepciunii izvorata din sufletul pur si nedistorsionat de conditionari al unui copil, are ca suport o experienta traita in relatia directa cu nepotul meu: cu ceva timp in urma, la intrebarea ” Cine esti?”, adresata de un adult ( care dorea deatfel sa-i afle numele printr-o astfel de interventie), el a raspuns : ” mi-ar trebuii foarte mult timp sa va raspund cine sunt si nu stiu daca dumneavoastra aveti acest timp”. Am reflectat mult asupra acelei reactii de raspuns date de un copil care pe atunci avea mai putin de 10 anisori si am inteles ca undeva in forul sau interior realiza ( chiar si intuitiv) ca era mult mai mult decat numele pe care il purta. Intuitia lui in mod cert se misca de atunci spre ceea ce este esential in fiinta umana , spre ceea ce ne individualizeaza si diferentiaza de ceilalti. Superb moment si sugestiv! Ca adulti(prieteni ai lumii exterioare si straini ai lumii interioare ) putem invata mult din simplitatea si intelepciunea copiilor, din naturaletea si firescul deschiderii lor spre cele doua lumi aflate intr-o permanenta conjunctie. Va multumesc pentru articol si pentru faptul ca prin el am rememorat cu placere un moment pozitiv din existenta.

  2. Este un adevar absolut pe care l-am trait si eu pe parcursul unor perioade,dandu-mi seama ca toata viata am trait-o pana acum pe un pattern gresit cu privire la faptul ca ma identificam cu proiectiile pe care mi l-am creat in imaginatia mea,raportata la ce parare au ceilalti despre mine .Insa,e mai greu sa poti sa continui pe acelasi drum cand viata iti intampina tot felul de incercari.Dar,,ideea de baza e”DAAA!!!”-sa-ti descoperi sinelele si crezurile tale proprii despre tine e unul dintre cele mai frumoase experiente posibile,in care ajungi la o eliberare mareata,la care cred ca toti ce ar trebuii sa ajungem,si ne sustinem unii pe altii pt a putea mentine comoara asta si in momantele cand ne ratacim si ajungem sa confundam realitatile.:)

  3. Om?de cele mai multe ori uitam ca suntem oameni,un proverb romanesc spune „a fi domn e o intamplare,a fi om e lucru mare”,ceace nu stie calgarul budist k specia umana este singura fiinta de pe pamant care stie cine cu adevarat cine este,doar ca adopta alte caracteristici care nici animalele nu le au,si sa nu mai dam vina pe animale,ziaristul avea o profesie si un nume J.S,si pt un moment a uitat ca este om,dar calugarul in afara de BUDDHA nu stia nimic,desteptii veacului acesta ma fac sa rad,sunt curios ce prostii se mai inventeaza la adresa fiintei umane,si care sunt desteptii care le adopta si promoveaza,dar timpul trece,si nu as vrea sa ma bucur prea devreme,pt ca alt proverb al fiintei romane sune asa”cine rade la urma rade mai bine”asa ca o sa imi pastrez energia pt la urma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.