„Bine” si „Rau” in Fiinta Umana

Până nu vei înţelege că oricine este bun, îţi va fi greu să găseşti bunătate în tine însuţi sau în alţii. Eşti obişnuit să găseşti binele alături de rău. „Acesta e bun, acela e rău.” Aşa arată modul tău de a te judeca pe tine şi de a-l judeca pe aproapele tău. El nu îţi va aduce niciodată pace. Aproapele tău nu este bun sau rău - şi nici tu, de altfel. Amândoi sunteţi numai buni. Nu există rău în voi. Poţi crede că există rău în tine - poţi, de fapt, crede că există prea puţin sau deloc bine în tine - dar aceasta este o credinţă greşită. Atâta vreme cât o vei menţine, te vei chinui pe tine însuţi sau pe alţii.

Ce vreau să spun când zic că există numai bine în tine? Aceasta înseamnă, oare, că eşti incapabil de un gând sau de un gest negativ? Fireşte că nu, altfel nu te-ai afla unde te afli. Lumea ta e un complex de gânduri şi gesturi negative, amestecate cu gânduri şi gesturi pozitive. Lumea ta este o lume a umbrelor, o lume a întunericului şi a luminii, combinate.

Totuşi, întreaga lume pe care o trăieşti este alcătuită numai din gânduri. Dacă ai putea elimina gândirea negativă din mintea ta, ai trăi într-un gen de lume cu totul diferit. Într-o lume în care există numai gânduri „bune”, comparaţia este imposibilă. Fără comparaţie, nu există interpretare – deci nu poate exista eşec, pedeapsă, sacrificiu sau suferinţă. Îţi poţi imagina o astfel de lume strălucitoare, nevinovată? S-ar putea să ţi se pară straniu că o astfel de lume poate exista, totuşi ea nu este mai greu de creat decât lumea pe care o locuieşti! Poţi începe să creezi această lume nouă, înţelegând că în tine sau în semenul tău nu există nimic rău, ci numai bine.

Frica de rău este cea care face „răul” să pară real. Toată negativitatea se naşte din frică. Însuşi conceptul de „rău” este un gând al fricii. Prin urmare, ce altceva mai există, pe lângă bunătatea ta, care este dreptul tău câştigat prin naştere? Există îndoiala care spune că nu eşti bun. Există frica. Viaţa ta e alcătuită din bunătate asaltată de îndoială şi frică.

De câte ori, în decursul unei zile, îndoiala şi frica nu-ţi contestă perceperea propriei tale bunătăţi? De câte ori nu-ţi contestă ele perceperea bunătăţii aproapelui tău? O dată ce ştii că îndoiala şi frica operează încontinuu în cadrul experienţei tale, le poţi accepta în mod conştient. Apoi. ele devin, pur şi simplu, parte din dansul conştientei. „Oh, da, ştiu că sunt bun. Şi ce s- ar întâmpla dacă n-aş fi?” Acest dans are loc în minte. Dialogul se desfăşoară într-un dute-vino continuu. Dar, încetul cu încetul, îşi pierde din tonul osânditor. Treptat, pe măsură ce frica este îmbrăţişată, ea se stinge. Conflictul se şterge din mintea care îşi recunoaşte propria bunătate. Şi, o dată ce şi-a recunoscut propria bunătate, ea nu o poate menţine decât extinzând-o asupra altora. Dacă vezi pe altcineva ca fiind rău, ai îngăduit îndoielii şi fricii să se întoarcă în mintea ta. Ceea ce este divin e liber de dualitate şi de orice fel de conflict.

Te deschizi către divinitate, atunci când vezi propriul tău bine şi pe cel al aproapelui tău ca fiind unul şi acelaşi. Divinitatea e întotdeauna împărtăşită. Ea nu este niciodată exclusivă. Tot ceea ce înseamnă exclusivitate este o plăsmuire a fricii. Tot ceea ce înseamnă judecată este o plăsmuire a fricii. Numai atunci când respingi răul şi accepţi binele vei alunga frica din inima ta. Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi rău. În cel mai nefericit caz, el este chinuit. În cel mai nefericit caz, îi atacă pe alţii şi îi învinuieşte pentru chinul său. Dar el nu este rău. Da, chiar atât de adânc trebuie să meargă compasiunea ta.

Nu există fiinţă umană care să nu merite iertarea ta. Nu există fiinţă umană care să nu merite iubirea ta. Tu-ţi poţi stabili condiţiile şi justificările - dar pe mine ele nu mă păcălesc. Ţi-am spus adevărul. Nu e în interesul tău să-l denaturezi. Dacă ţi-e greu să ierţi şi să iubeşti pe cineva, spune-o. Nu-l condamna, ca să-ţi justifici propria slăbiciune. Dacă eşti cuprins de frică, spune adevărul. Adevărul aduce întotdeauna sănătate mintală. Doar cel cuprins de frică judecă pe altul. Ai trecut tu dincolo de strânsoarea fricii? Dacă nu, atunci recunoaşte-ţi frica. Dacă îţi recunoşti frica, nu îi vei judeca pe ceilalţi, deoarece vei ajunge să înţelegi că frica îţi distorsionează întotdeauna percepţia. Recunoaşte-ţi frica şi fii sincer cu tine şi cu ceilalţi. Mărturiseşte: „Sunt cuprins de frică acum şi de aceea nu pot vedea corect.” Renunţă la judecăţile pe care vrei să le faci, căci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a cărui bunătate nu o poţi vedea.

Fiecare judecată pe care o faci despre aproapele tău vădeşte cu mare precizie ceea ce urăşti sau nu poţi accepta la tine însuţi. Nu urăşti pe altcineva, decât în cazul în care îţi aduce aminte de tine însuţi. lată de ce, orice încercare de a justifica mânia, frica sau judecata eşuează lamentabil. Este pur şi simplu o tentativă de a acuza pe altcineva pentru propria ta greşeală. O încercare lipsită de onestitate. De responsabilitate. Ai mijloacele de a pune definitiv capăt judecăţii, dar încă mai vrei s-o justifici. De ce?Fiindcă nu-ţi poţi recunoaşte greşeala. Preferi să suferi, decât să admiţi că ai făcut o greşeală. Preferi să pretinzi că eşti perfect, decât să recunoşti că, în cazul ăsta, eşti un învăţăcel. Ce orgoliu de neînţeles!

A greşi nu este un lucru atât de îngrozitor. Greşeala nu te va deposeda de iubire şi de acceptare. Tu aşa crezi, dar asta nu e decât o închipuire. Ceea ce te privează de iubire este insistenţa că faci ceea ce trebuie, atunci când, de fapt, nu faci. Asta împiedică intervenţia corectivă. Încearcă, te rog, să înţelegi acest lucru. A nu face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi „rău”,iar a face ceea ce trebuie nu înseamnă a fi „bun”. Fiecare dintre voi va face atât ceea ce trebuie, cât şi ceea ce nu trebuie, de sute de ori în cursul unei singure zile. Îţi spun că nu poţi număra de câte ori faci ceea ce trebuie, sau ceea ce nu trebuie pe durata călătoriei tale pământeşti. Această lume este o şcoală şi ai venit aici ca să înveţi. A învăţa înseamnă a face greşeli şi a le corecta. A învăţa nu înseamnă a face tot timpul ceea ce este bine.

Dacă ai face tot timpul ceea ce este bine, ce nevoie ar mai fi să vii la şcoală? Fii smerit, prietene. Te afli aici ca învăţăcel şi trebuie să accepţi că aşa stau lucrurile, dacă e să-ţi însuşeşti lecţiile pe deplin. Dacă nu recunoşti că ai făcut o greşeală, nu te pot ajuta s-o corectezi. Dar, admite-ţi greşeala şi corectarea va fi acolo, o dată cu iertarea. Nu încerca să fii perfect, prietene. Este un ţel nepotrivit.

Numai cei care aleg să sufere mult şi din greu doresc să fie perfecţi. Doreşte, în schimb, să recunoşti fiecare greşeală pe care o faci - ca să poţi învăţa din ea. Perfecţiunea vine spontan şi fără efort, numai atunci când spui adevărul, când renunţi la dorinţa de a-i impresiona pe alţii, când îţi abandonezi falsa mândrie. Cei care cer corecţia - o vor primi. Nu pentru că sunt mai buni decât alţii, ci, pur şi simplu, pentru faptul că o cer.

Nu îi judeca pe cei ce nu sunt gata să-şi recunoască greşelile. Împărtăşeşte altora din experienţa ta, dar nu căuta să Ie-o impui, căci nu ştii ce nevoi au alţii şi nu e treaba ta s-o ştii. Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în aproapele tău. Aminteşte-ţi de ceea ce este bun în tine însuţi. Lasă toate fricile şi judecăţile să se disipeze, acolo unde se ivesc. Recunoaşte-ţi greşelile şi fii tolerant faţă de greşelile pe care le fac alţii. Iată ce-ţi cer eu. E simplu, nu-i aşa? E atât de simplu, încât vei uita mereu. Dar nu fi descurajat. Dacă dorinţa ta pentru pace e puternică, în cele din urmă îi vei ceda. O dată ce ai decis că asta este ceea ce vrei, nu poţi să nu reuşeşti să vii acasă.

Extras din cartea "Iubire fără condiţii", autor Paul Ferrini

 

11 comentarii pentru “„Bine” si „Rau” in Fiinta Umana

  1. Yvonne, lumea fara rau si fara pacat e o lume ideala,o lume utopica pe care din nefericire nu o s'o intilnim niciodata pe planeta, Pamint!Istoria si realitatea, a confirmat,si confirma zilnic, ca Binele si Raul sint doua forte reale cu care oamenii, constiinta lor se confrunta zi de zi.Daca raul nu ar exista atunci ar fi" raiul pe pamint." Asa cum nu toti ne nastem egali, nu toti ne nastem buni sau rai! Ideea ca toti ne nastem "buni" si ca frica de adevar si dorinta de a suferii ne face "rai" e o parere naiva care se bazeaza mai mult pe fictiune decit pe realitate!Lasind la o parte autorul, care'i parerea ta personala?!

  2. Buna Marian,

    iti multumesc pentru comentariu si pentru ca mi-ai cerut parerea mea personala, pot sa iti spun ca pentru mine raul este absenta binelui, la fel cum intunericul reprezinta absenta luminii, si daca vrei, frica – absenta iubirii…

    Ceea ce rezoneaza profund in mine este filosofia budista, care spune, printre altele, ca "demonii" interiori cu care fiecare se confrunta sunt doar plasmuiri ale mintii si odata ce facem calatoria in adancul fiintei noastre si vedem aceasta iluzie, ei dispar… In locul lor, daca adaugam iubire, compasiune, acceptare, intelegere, intelepciune, cunoastere, etc., nu vad niciun motiv pentru care raul sa mai faca parte din viata noastra…

    Insa, din pacate, acest lucru presupune constientizare, responsabilitate si lucru intens cu sine, deci efort pentru schimbare, efort pe care nu foarte multe persoane sunt dispuse sa-l depuna, preferand sa traiasca intrun univers disfunctional, dar cunoscut… si astfel se propaga la nesfarsit aceasta dualitate bine – rau, atat in interiorul fiecarei persoane, cat si in lumea in care traim (oglinda a constiintei umane)…

    Si mai departe, de fapt chiar dualitatea in sine este o iluzie, telul final fiind transcenderea ei…

  3. Yvonne, te admir nu numai pentru ca esti frumoasa dar esti si desteapta! Doua calitati mari ale sexului frumos! Am realizat ca filozofia budista, pe care o admir si eu si o gasesc foarte interesanta, reprezinta si influenteaza mult pozitia si modul tau de a'ti exprima opiniile.Teoretic, filozofic, sint de partea ta insa asa cum poate sti si tu " teoria ca teoria insa practica ne omoara." In realitate foarte putine persoane au timp de filozofie, de cunoastere personala, de constientizare a propriului "eu." Pozitia mea pleaca mai mult de la realitate, practicalitate, si mai putin de la o pozitie filozofica! Tu ce spui?!

  4. Multumesc pentru aprecierile pozitive!

    Referitor la diferenta intre teorie si practica, in ceea ce ma priveste lucrurile stau in felul urmator: am spus mai sus ca filosofia budista "rezoneaza" in mine, si prin asta vreau sa spun ca, din momentul in care am inceput demersul autocunoasterii mele si a cautarii de raspunsuri la intrebari "filosofice", am luat cu mine doar acele parti pe care, cumva, le-am simtit de mult ca fiind adevarate, dar nu le gasisem confirmarea… spun asta pentru ca sa intelegi ca nu adopt un sistem de credinte – o "filosofie", daca nu o simt ca fiind adevarata pentru mine, in adancul fiintei mele. Apoi, evident ca am descoperit si raspunsuri la intrebari la care nu gasisem repere valide pana in acel moment si am inceput sa le transpun in viata mea de zi cu zi – in realitatea mea "practica"…

    Astfel am facut treptat, evident cu un oarecare efort, trecerea de la teorie la practica si… a functionat! Subliniez, de cate ori am ocazia, ca primul lucru pe care este necesar ca sa-l faca o persoana este Responsabilitate in vederea asumarii propriei schimbari, a propriei evolutii, a cautarii unui scop mai inalt pentru viata pe care o traieste – toate acestea daca simte o astfel de nevoie, asa cum am simtit-o eu.

    Si ca sa revenim la subiectul articolului, acum stiu ca exista "demoni" interiori, asa cum stiu ca exista si partea luminoasa… si cu siguranta ca stiu ce anume hranesc in realitatea practica din fiecare zi a existentei mele :)

    Tu ce alegi?

  5. Daca as avea posibilitatea te'as alege pe tine ca pe un ghid cunoscator al unui drum plin de necunoscute!Instinctiv stiu drumul si diferenta dintre bine si rau, si iarasi instinctiv aleg binele.Raul e ceva pe care detest si il resping aproape natural! Raul si oamenii rai emana o senzatie de neplacere si disconfort in jurul lor!Cred ca orice fiinta umana se confrunta zilnic cu multe tentatii si situatii care testeaza caracterul si principiile etice si morale ale persoanei respective! Felul cum raspunde individul la aceste "provocari" cred ca atesta caracterul etic si moral, soliditatea principiilor care guverneaza comportamentul individului in societate! Tu ce spui?!

  6. Draga Ursula, am gasit blogul tau intamplator……sau poate nu, intr-un moment greu din viata mea…Prin toate postarile tale, pe care inca nu am reusit sa le termin de citit, parca imi aduci o raza de lumina in viata asta trista si grea…Iti multumesc pt ca incerci sa alini suflete dezamagite, inimi zdrobite…asa cum este a mea in aceste momente…Sa nu incetezi nicicand sa faci acest lucru!…Te rog!

  7. Oare chiar este rau tot ce este tentant? Sau este rau si imoral sa fii tentat? Sau…tentant?
    Apreciem ca ceva este rau, daunator, imoral dupa efecte. Refuz sa cred sau sa apreciez aprioric ca fiind ceva rau si detestabil fiindca asta ar presupune sa ma raportez permanent la un bine imanent si transcendent, mai mult, sa ma confund cu binele absolut. Eu fiind binele se presupune ca tot ceea ce este diferit de mine este ineluctabil rau. Asa sa fie oare?
    Nu cred ca dispunem de o oglinda magica in care sa oglindim tot si pe toti care ne inconjoara si sa ni se dezvaluie aura de rautate.
    Putem accepta ca binele este opusul raului, insa si aici o experienta sau o suma de experiente anterioare trebuie sa fie validate, acceptate ca fiind benefice prin efectele lor, pentru cat mai multi dintre noi, pentru a fi incluse in categoria „binelui”.
    Biblia crestina, prin vocea lui Isus, ne ofera multe pilde, care valideaza tot ceea ce spune mai sus D-na Sandner. „cine se simte fara de pacat, sa arunce primul bolovanul catre acea femeie care urma sa fie lapidata”….Aparent, acea multime reprezenta pe cei buni, cu principii morale, deci „binele”, adica majoritatea, pe cand femeia care „pacatuise”, reprezenta minoritar raul, care trebuia lapidat, starpit! Cand Isus i-a invitat la introspectie pe cei din multime, fiecare a refuzat sa ridice piatra si sa loveasca, recunoscand astfel ca raul acela pe care doreau sa il striveasca sub pietre, salasluia in fiecare dintre ei in anumite doze. Si Isus le-a aratat ca nu suprimdand raul din celalalt vei distruge raul din tine, ci cautand inlauntrul tau propriul rau, recunoscandu-l si scotandu-l la lumina, cunoscandu-l efectiv, vei avea sansa sa il invingi, sa il stapanesti sau sa il controlezi…
    Cunoscandu-ti potentialul negativ, defectele, laturile rele, iti ramane, inevitabil, partea celalta a paharului, partea buna, limpede…buna, pe care o poti valorifica pentru tine si pentru semeni.

  8. Va salut cu drag pe toti,

    Daca imi permiteti as dori sa las si eu o opinie legat de acest articol foarte interesant … noi cand venim aici nu venim rai ca dupa aceea viata pe care o avem in fata noastra ne pune sa alegem daca vom evolua spiritual mai departe sau nu depinde in totalitate de dorinta noastra de a alege intre bine si rau … consider ca raul il alegem ca pe o forma de autoconservare de egoism iar egoismul nu este altruism . O vorba din batrani spune ca „bine faci bine gasesti” … atat in viata asta cat sin cea ce va urma … egoismul nu poate atrage decat frica,ura,dusmanie,invidie atragand aceste emotii asupra constientului personal nu putem primi inapoi decat „aceeasi moneda” doar ca noi platim si noi primim si restul inapoi . In opinia me nu sunt multi cei care constientizeaza ca „acum este momentul sa fac urmatorul pas in spre evolutia mea spirituala ” iar cei care o fac nu stiu cat le este de usor sa faca o alegere asa de usoara intre pozitiv si negativ , a trece un test asa de mare cum este viata trebuie sa ne nastem de al negativului de multe ori.

    Va doresc toate cele bune ,
    Ionut

    PS: Un articol foarte intereseant si placut ,Ursula … dupa cum am spus si mai sus

  9. Un calduros salut tuturor!
    Eu personal am ajuns la concluzia ca daca nu respingi raul nu faci nimic altceva decat sa il alimentezi, si daca oricum alegi sa judeci ceva sau pe cineva ca fiind rau oricum nu faci decat sa te limitezi a-l vedea „rau” si te limitezi a nu intoarce moneta sa vezi si cealalta fata. De asemenea cred ca viata nu este un test in care trebuie sa inveti si pe care sa il superezi, dupa parerea mea este o experienta in care scopul tau este sa iti aduci aminte Cine Esti si anume ca esti un Suflet, Fragment Divin, deci si prin urmare esti Iubire Totala, Absoluta si Neconditionata, o forta creatoare la fel de puternica ca cea a Creatorului. Cred ca in momentul in care cineva intelege asta la nivel profund nu mai are nimic de-a face cu judecati, nici fata de sine insusi si nici fata de ceilalti, evenimente, situatii, lume etc.
    Bless! Find Peace&Love!

  10. Foarte interesant articolul.
    Chiar m-ai facut sa ma intreb …

    Inainte de evenimentele din 22 iulie 2011 nu il cunosteam pe Anders Behring Breivik, ca atare nu puteam spune nici informativ ca este bun sau rau.
    Tinand cont de ce spui in articol, trebuie sa il consider pe acest individ ca fiind o persoana buna, pentru ca toti suntem buni.
    Acum dupa ce a devenit celebru, intr-un fel sau altul il „cunoastem” toti. Este o persoana buna?

    Sincer, nu mi-am pus niciodata intrebarea cine este bun sau cine este rau dintre cunoscutii mei …
    Citind acest articol … ma gandesc ca poate chiar ar trebui …

    PS: l-am luat pe acest Anders Behring Breivik, ca exemplu, deoarece a devenit cunoscut de putin timp. Exemple sunt multiple.

    PPS: eu cred ca nu putem generaliza si sa incepem sa credem ca toti suntem la fel …

    Seara frumoasa,
    Alice

  11. Draga Marian,

    De ce ai detesta niste oameni care nu cunosc iubirea si energia pozitiva? Pentru ca, de fapt, asta sunt oamenii rai. Sunt oameni care au avut altfel de experiente decat oamenii buni. Un om a spus „NU MA JUDECA, PENTRU CA NU AI AMINTIRILE MELE”. Sunt trepte in viata, dupa rautate, va veni bunatatea … Iar pe Pamant nu exista oamenii / energii total negative, cum nu exista nici oameni / energii total pozitive. Asa ca, cine-i bun si cine-i rau? Si care este baremul dupa care poti departaja bunatatea de rautate?

    Te iubesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.