Tulburarea de personalitate de tip borderline

borderlinePersoanele care suferă de tulburare de personalitate borderline manifestă instabilitate în privința relațiilor interpersonale, imaginii de sine, trăirilor emoționale și de asemenea o impulsivitate ridicată.

Au o dispoziție fluctuantă, sunt dominate de emoții intense și greu de controlat – în principal furie împotriva celorlalți și a propriei persoane. De la accesele de mânie pot trece cu ușurință la panică și disperare sau depresie însoțite de un plictis existențial și sentimentul de vid interior. Pentru a face față acestor trăiri apelează frecvent la alcool sau stupefiante pe care le pot consuma într-o manieră necontrolată și primejdioasă.

Impulsivitatea lor se manifestă și prin cheltuieli abuzive, dependența de jocuri de noroc, mâncat excesiv, relații sexuale dezorganizate. Adesea au au un comportament automutilant și amenințări repetate de suicid. În fapt, cel mai mare procent de sinucideri se înregistrează în rândul personalităților borderline.

În relațiile cu cei apropiați pot trece rapid de la idealizarea la devalorizarea lor. Pentru ei cei din jur sunt „oameni pe care îi iubesc” și „oameni pe care îi urăsc”. Nu suportă singurătatea, au nevoie de alți oameni iar teama lor cea mai mare este să nu fie abandonați, teamă izvorâtă din credința că nu sunt suficient de buni, că este ceva în neregulă cu ei.

Reacționează agresiv și violent atunci când simt că ceilalți nu le oferă atenția, iubirea și sprijinul de care au nevoie, atunci când au impresia că nu se ocupă suficient de ei. Sunt imaturi din punct de vedere emoțional, nu au toleranță la stres și la frustrare, cel mai mic stimul putându-le declanșa o adevărată criză. Au un comportament imprevizibil și de multe ori acționează autodistructiv. Își pot pierde în mod repetat locul de muncă, întrerupe studiile sau intenta divorț din senin.

În privința propriei persoane au adesea o imagine incertă și își pot schimba percepția despre nevoile și dorințele lor de la o zi la alta. Din acest motiv relațiile cu cei din jur sunt instabile și pot face schimbări drastice și neașteptate atât pe plan personal cât și profesional. Nu sunt constanți și le este greu să își ducă la îndeplinire obiectivele deoarece au tendința de a se autosabota mai ales atunci când sunt pe punctul de a-și realiza scopurile.

Printre cauzele dezvoltării acestei tulburări de personalitate putem enumera maltratarea fizică sau abuzurile sexuale din copilărie săvârșite de cei apropiați dar și neglijența, pierderea sau separarea precoce de un părinte.

Ca și complicații pot apărea episoadele psihotice, episoadele depresive majore, tentativele de suicid, alcoolismul, tulburările sexuale, tulburările somatice.

Tulburarea de personalitate borderline apare frecvent concomitent cu alte tulburări de personalitate. Ajutorul de specialitate poate influența în sens pozitiv evoluția persoanelor care suferă de această tulburare de personalitate.

Cum este indicat să ne purtăm cu cei care suferă de tulburare de personalitate de tip borderline?

  • Să îi încurajăm să își asume responsabilitatea și să nu ne lăsăm manipulați în a-i salva de consecințele propriilor acte necugetate pentru că dacă vom face asta le vom încuraja comportamentul;
  • În fața izbucnirilor emoționale să ne păstrăm pe cât posibil calmul pentru a evita amplificarea unui conflict;
  • Să fim sinceri – persoanele care suferă de tulburare de personalitate de tip borderline de cele mai multe ori nu își dau seama de consecințele dăunătoare pe care le au comportamente le lor asupra celorlalți și, de asemenea, au tendința de a se victimiza și deseori au impresia că ceilalți îi nedreptățesc sau îi persecută. Așadar, nu este indicat să îi aprobăm și să îi încurajăm să se plângă în condițiile în care în realitate lucrurile stau altfel, însă este important să le arătăm că îi ascultăm;
  • Să fim clari și conciși în comunicare pentru a nu lăsa loc de interpretări și să ne susținem punctul de vedere în ciuda întreruperilor, divagărilor, amenințărilor sau șantajului emoțional;
  • Să ne retragem dacă este nevoie – dacă situația escaladează putem pur și simplu să plecăm menționând că vom reveni asupra acelui subiect când se vor calma spiritele;
  • Să ne stabilim granițe și limite ferme de interacțiune – să le spunem ce suntem dispuși să acceptăm din partea lor și ce nu;
  • Să nu le tolerăm comportamentele abuzive.

Ce poți face dacă tu însuți suferi de tulburare de personalitate de tip borderline?

  • Învață să îți gestionezi gândurile și emoțiile;
  • Fă-ți un program stabil de somn;
  • Mănâncă echilibrat;
  • Fă activități care îți plac pentru a reduce stresul;
  • Evită substanțele care îți provoacă schimbări ale dispoziției (precum alcoolul);
  • Focalizează-te pe lucrurile pozitive de zi cu zi;
  • Fă sport, meditează;
  • Cere ajutor.

În încheiere, te invit să îmi spui într-un comentariu dacă ai întâlnit astfel de persoane și cum ai interacționat cu ele.

Dr. Ursula Sandner

 

 

29 comentarii pentru “Tulburarea de personalitate de tip borderline

  1. am întâlnit mie foarte dragă acum sunt in faza de devalorizare după o vacanta cu ea.deja mai obisnuit cu ea stiu de boală ei si vreau so ajut si sa ma ajut.acum e la faza in care nu suna dar spune sa ne vedem mai rar.eu i am spus ca o inteleg si o voi sprijinimce sa fac?

  2. eu sunt o astfel de persoana, cred. bine, nu vreau sa ma autodiagnostichez, dar adevarul e ca pot avea iesiri destul de urate, si lucrul asta il afecteaza pe prietenul meu. el are cel mai mult de suferit de pe urma mea… mi-a stabilit niste granite, clare, pe care, de-a lungul timpului, le-am tot si tot incalcat. insa cred ca a venit momentul sa fiu mai atenta la dorintele lui :)
    ti-am citit cartea, „puterea ta interioara” si am gasit-o extrem de utila. evident, schimbarea nu se face citind o carte, sau citind alte carti. cred ca sunt momente de revelatie, in care, in urma unor evenimente, iti amintesti de ceva ce ai citit undeva, sau ceva ce ti-a spus cineva, actionezi in consecinta si vezi ca rezultatele sunt bune. numai asa poti invata, din punctul meu de vedere, prin experienta

  3. Eu am crezut ca sufar de un astfel de tip de tulburare
    uneori cand nu ai bani de psihoterapeut trebuie sa gasesti un al remediu, acesta este duhovnicul sau biserica
    o alta problema este sa inveti sa constientizezi
    ganditul pozitiv nu poate fi facut de propria-ti persoana, dar trebuie sa ai puterea sa impartasesti din felul tau altor persoane
    eu m-am insurat, iar acum sotia ma ajuta, am ajuns la manifestari postdepresie, dar se poate sa reusesti, important este sa crezi in asta si mereu sa gasesti resursele spirituale si intelectuale care sa te faca sa stergi trecutul
    orice pacient cu borderline sa se fereasca de psihoterapeuti fara experienta, le poate fi fatal
    eu sunt matematician, dara am fost cazul care am gandit analitic si pracmatic, multi nu pot face asta.
    As putea vorbi mult de tulburari, dar ce e mai important de tratarea lor in momentul cand nu ai resursele materiale sa faci asta
    Lupta cu sinele in momentele de tulburari este cheia succesului
    La oamenii cu tulburari nu se raspunde prin violenta si restrictiv
    Foarte mult conteaza cat il faci sa constientientizeze si sa gaseseasca resursele in propria-i persoana.

  4. Interesant.. e prima data cand vad asa ceva, o incadrare a acestui tip de personalitate si nu pot sa ma abtin sa nu afirm ca cunosc pe cineva asemenea.
    O persoana care printr-o oarecare conjinctura a ajuns sa-mi fie draga.
    Da, mi-e draga cand e echilibrata, din pacate asta se intampla din ce in ce mai putin si nu stiu cum s-o ajut.
    Nu e la extrem, fara tendinte de auto-mutilare sau sinucigase (inca) dar.. in rest, totul se potriveste.
    In copilarie maltratata (uneori batuta pana la lesin) de catre tata, la indemnul (si inspre satisfactia) mamei.
    Acum – imprevizibila -DA, creea o furtuna din nimic, si din orice. Mi-e si teama sa-i mai spun ceva uneori.
    Despre ea insasi are intr-adevar o imagine incerta daca nu chiar inexistenta.. cel mai adesea se trateaza cu asprime si cu lipsa de auto-respect, relatii instabile cu cei din jur si incapacitatea dea-si propune si duce ceva la bun sfarsit.
    Face mereu ce i se *arata, in indiferent ce domeniu, de cele mai multe ori fara sa realizeze efectele actiunilor sale.. genul: (si ce daca?)
    Studii intrerupte (facultate facuta dar fara examen de licenta la final), convingerea ca nu e suficient de buna, si mare mare nevoie de atentie.
    Si -DA, teama de abandon, relatii sexuale dezorganizate ce depind de momentul ei de *inspiratie, furie sau loialitate, toate inexplicabil amestecate si judecate dupa o logica proprie de moment.
    Dispozitie fluctuanta si da.. inclinatie vadita catre consumul de alcool.
    Deocamdata se controleaza dar.. lucrurile par sa se agraveze in ultima vreme.
    ..
    Am incercat in prima faza sa-i explic (sa ma cert cu ea) ca greseste, ca nu e acceptabil ceea ce face.. am renuntat.
    In a doua faza am decis sa fiu f. bland, s-o tratez ca pe-un om cu probleme (uneori e f. logica, cu bin simt si pe picioarele ei totusi), pare sa ia ce-i doar convine din price situatie, si in rest sa se foloseasca de celelalte.
    E.. greu.
    Oricum.. multumesc ptr. articol, macar m-am luminat putin.

  5. Nu am antalnit pe nimeni care sa se icadreze la majoritatea comportamentelor descrise aici. Am antalnit doar persoane care au avut doar cateva din aceste comportamente si nu se manifestau mereu.

  6. Am avut o soție cu aceasta boala, am si un băiețel de 3 ani si 10 luni cu ea, nu am putut sa păstrez căsnicia. Nici familia ei nu m-a ajutat, nu accepta ca are probleme! Exista riscul ca băiețelul sa mosteneasca aceasta boala. Psihologii au spus ca daca copilul este mai mult in prezenta mea, sunt șanse sa nu copieze modelu ei. Momentan copilul are domiciliul la mine! Cum si ce trebuie sa fac?

    1. Salut Catalin, eu nu cred ca aceasta boala se mosteneste Genetic. Pe de alta parte, fatul de obicei asi alege secventele genetice de la parintele care este mai sanatos din aceea privinza. Dar daca copilul ar fi dependent de mama, adica sa stea la ea, ar putea prin educatie gresita si prin copiere sa preieie compotamentele mamei. Majoritatea prsoanelor cu probleme de comportament ori au fost candva vctime ale unor maltratari ori au fost rasfatati. Ambele esxtreme duc la tulburari psihice. Sunt convins ca una din acestea au dus la boala persoanei in cauza. In problema educatiei, ceea ce pot sa ofer oricui este sa dea copilului atat feedback pozitiv cat si negativ dar fara dramatizari. Asta inseamna, daca ceva nu a facut bine sa spui ca nu a fost bine si daca a facut ceva bine, sa spui ca a fost bine. Sa nu interzici mamei sa viziteze copilul. Dar vizitele sa nu fie prea des nici prea lungi.

  7. Ma regasesc in totalitate in aceasta descriere . Singura pot face ceva sau doar cu ajutor de specialitate ?? Iti multumesc pt ajutor .

  8. Buna ziua. Regasesc toate aceste simtome in fiica mea. Cu trei ani in urma a trecut printr o depresie puternica. Aparent am crezut ca relatia cu prietenul o nemultumea. A urmat tratament pentru depresie si inca urmeaza cu psihoterapie. A terminat anul acesta medicina si se pregateste pentru rezidentiat. Dar cu cateva luni in urma a inceput sa fie ft agresiva cu noi parintii si foloseste numai cuvinte uratw la adresa ei. Are autostima foaete scazuta si acum pur si simplu zice ca nu mai continua ca nu se piate concentra si de fapt nu poate invata. E continu conectata la retele sociale dar in realirate ii este greu sa isi pastreze prietenii. Ar face orice sa aiba prieteni care sai dea atentie dar bu este pisibil parca ii sperie. Si continu ne spune ca rezolvarea problemelor ei este sa moara si o va face in curand. Se simte bine daca se distrwazaza tot timpul ii place sa cheltuiasca si cumpara fara sa aiba nevoie de lucruri. Intotdeauna invinovateste pe ceilalti de esecurile ei si mananca ft mult. Chiar ne invinovateste pe noi ca estw grasa caci ii transmitem genetic. Nu a fost diagnosticata cu o tulburare anume dar dupa ce am citit articolul imi dau seama ca se incadreaza in aceasta descriere. Ce putem face pentru a o ajuta? Si pentru a reface armonia din familie. Pentruca distruge tot. Nu suporta sa ne vada bine. Multumesc

  9. Din păcate am suferit de această tulburare. Din fericire, căutând soluții, am descoperit ideile care să-mi ofere calmul, arătându-mi lumea așa cum este ea, nu cum îmi doream eu s-o văd. Aveam tendința să mă tem de trădarea oricui, crezând ca nu le pasă de mine sau chiar mă disprețuiesc. Bineînțeles că cine se îndepărta de mine o făcea doar datorită comportamentului meu ostil și am realizat într-un târziu că ceilalți nu îmi datorau nimic. Puteam să rămân singur oricând si asta doar din vina mea, fiindca omul are tendința să meargă unde îi este mai bine așa ca mi-am asumat responsabilitatea pentru ceea ce fac, politica după care trăiesc și astăzi.

    1. Ne poti spune si noua ce solutii si idei ai gasit ? Poate ne ajuta, desi difera de la individ la individ. Stiu pe cineva apropiat care se lupta cu starile acestea, dar sunt momente, in rest la servici are o viata normala, cognitiv, este cu mult peste medie, sau poate joaca un rol indus bine. Isi devalorizeaza parintii cu care locuieste, si manifesta un infantilism emotional, sentimental si sexual ciudat. Sanatate multa tuturor !

    2. Din pacate, imi suna cunoscut tipul lui de comportament. Nu-l cunosc pe om in schimb, asa ca te rog sa nu iei parerea mea ca fiind a unui expert dar cred ca exista o legatura intre comportamentul lui fata de parinti si cel fata de parteneri. Eu mi-am considerat adesea parintii responsabili de lipsa mea de carisma si incredere in fortele proprii, astfel incat ii gaseam si pe ei vinovati de esecurile mele pe plan emotional insa ce m-a ajutat foarte mult a fost sa am o directie si sa vreau sa fiu bun in ceva. Avand aceste frustrari, bineinteles ca am cautat sa muncesc in domenii care sa ma puna fata in fata cu oamenii si astfel am evoluat din punct de vedere social. O alta solutie am descris-o, cei drept – indirect, mai sus. E important sa realizezi ca nimeni nu e obligat sa stea langa tine! Poti incerca sa fii mai priceput pe plan sentimental si sexual insa nici asta nu iti garanteaza nimic insa te va ajuta sa stii ca ai facut tot ce ai putut la timpul respectiv. Sanatate!

  10. Am un fiu la facultatea de matematica si manifesta o parte din comportamentul descris . Are cativa ,,prieteni,, dar din cate am inteles sunt relatii superficiale nu de incredere.Nu poate sa se angajeze in relatii cu alte persoane necunoscute de tema ca nu se ridica la nivelul asteptarilor celorlalti si se poate face de ras. Sufera foarte mult ca nu se poate manifesta din cauza ca trece totul prin filtrul mintii si ii e teama ca ar vobi ceva de care mai apoi se poate rusina. Ii invidiaza pe cei care reusesc sa se descurce in comunicare si crede ca este asa datorita modului cum l-am crescut. Suntem oameni credinciosi si l-am cresut si pe el ca si pe fratii lui cu dragoste in aceasta credinta mergand frecvent la biserica .Cand isi vine in fire crede in puterea Dumnezeiasca si intelege ca este diferit de ceilalti din acest motiv .Din pacate timiditatea il opreste in a se manifesta asa cum este el.Acum suntem separati unii de ceilalti dar vorbim des la telefon referitor la problemele lui. Uneori avem aceleasi idei alteori devine putin agresiv invorbire si ne invinovateste de framantarile lui.

    1. Pai Adria.. voi l-ati crescut, e al vostru, ati putea sa va vedeti si din alta perspectiva (nu neaparat ddin cea bisericeasca).
      Omul a crescut emotiv si rusinos /poate tocmai din cauza invataturii de care-a avut parte de la voi, de la biserica, timid ca e fundamental un pacatos si nah.. nu se ridica la inaltimea regulilor si-a canoanelor bisericii cu care-l presati voi.
      Nu puteati sa-l cresteti lejer.. sa-i oferiti spatiu personal de dezvoltare si sa interveniti doar ici-si-colo cate putin?
      Oare n-ati pus prea mare presiune pe el gen: *asa trebuie.. asa nu trebuie../ asta-i urat/ asta-i rusine/ asta-i pacat si nah.
      Acum e produsul educatiei voastre.

  11. Am avut o iubita care cred ca sufera de aceasta boala. Din pacate refuza sa consulte un specialist. Cred ca totul i se trage din copilarie, unde a vut o relatie dezastroasa cu mama ei. Din pacate in acest moment foarte multe persoane din jurul ei ( crede ea) au o problema cu ea. Mi-a povestit ca a stat suparata pe colega ei de banca 1 an timp in care nu i-a vorbit deloc cu. Stiu…e greu de crezut dar asta e ce mi-a povestit ea. Am iubit-o f mult si am crezut ca citind despre aceasta tulburare si alte carti de dezvoltare si avand o anumita maturitate o sa reusesc sa am o relatie mai aproape de normalitate cu ea. E o lupta continua cu o astfel de persoana, lupta pe care eu am pierdut-o dupa aproape 2 ani de relatie. Sper sa nu va indragostiti de o astfel de persoana.

    1. Ma gandesc, ce m-ar fi ajutat.
      Am trait cu aceasta tulburare cateva decenii, fara sa stiu ce am. In tot acest timp nu s-a gasit un singur om, care sa-mi explice, ca am o problema medicala si nu un defect de caracter, si sa imi recomande un specialist. (Am lucrat 15 ani la un spital!)
      Am trait singura, practic numai la locul de munca, si fiind un mediu stresant, aici imi apareau simptomele, ca accese de furie, schimbarile bruste de dispozitie, senzatie permanenta de disconfort psihic si multe altele.
      M-ar fi ajutat mult, ca o persoana in care am incredere sa ma indrume la un psiholog/psihiatru. Ca inteleg din vorba, la minte sunt „intreaga”, doar pe plan emotional am (am avut?) probleme.
      Bine, si aceasta tulburare are diferite grade de gravitate. Poate nu fiecare dintre noi vrea sa se schimbe. Sunt sí persoane practic inabordabile. Acolo nu prea se poate face nimic. Dar fiecare om trebuie informat, sa stie ce posibilitati are. De acolo raspunderea este al lui.

    1. Cum a functionat terapia.. care-au fost bazele/ mecanismele care te-au determinat sa-ti schimbi comportamentul?
      Ar putea ajuta si pe altii daca aflam.

    2. La intrebarea lui Sergiu:
      M-a ajutat sa aflu, ca am o problema medicala si nu un defect de caracter, cum am crezut (mi-au sugerat si altii) pana atunci. Ca nu sunt „rea”, ci traumatizata. Si ca exista rezolvare.
      Am avut sprijin, un mediu in care sunt acceptata sí inteleasa, si cineva imi acorda atentie.
      Am invatat tehnici de gestionare a furiei, fricii, anxietatii, gandurilor negative. Cum am inteles cauza simptomelor, emotiilor negative, nu le-am mai vazut asa grave si inspaimantatoare, le-am acceptat pur si simplu si asa au incetat sa ma mai „bantuie”.
      A fost un soc sa aflu diagnosticul, ca nu se poate vindeca (asa scrie in multe locuri pe net, sa nu le credeti), ca tot ce stiu despre mine este fals, ca ce am considerat ca fiind personalitatea mea, calitatile mele, sunt doar niste simptome. Dar aceasta era dupa cateva sedinte de terapie, si atunci deja ma simteam mai bine, si functionam mai bine.
      Costa mult, dar nu a mers fara terapie. Toata viata am cautat ce este in neregula cu mine sí nu am reusit sa aflu. Uitandu-ma de pe acest „mal”, nu inteleg cum am supravietuit. A fost greu. Nu as lua-o de la capat.

  12. Recomand NU VA BAGATI INTR-O RELATIE CU O PERSOANA CARE SUFERA DE TULBURARE DE PERSONALITATE BORDERLINE. Nu stiti ce consum de energie cedati pentru a intelege comportamentul lor. Am citit ca sunt unii au deprins boli serioase dupa relatii cu astfel de persoane. Chiar si eu a trebuit sa merg la psiholog pentru a vedea ce e in neregula cu mine. Acum incerc sa ma recuperez. Este foarte important sa verificati in ce familie au crescut. Daca au crescut intr-o familie cu certuri, intotdeauna o sa caute sa creeze o astfel de atmosfera in jurul lor, atat la serviciu cat si acasa.Persoana cu care am fost eu a avut o relatie dezastroasa cu mama ei. As fi vrut si eu sa fiu avertizat de la inceput pentru a nu suferi acum atat de mult.Sper sa ajute pe altii experienta mea de aceea scriu aici. Au momente in care uita ce au spus.Alta data sunt paranoici.Le e frica intotdeauna ca ii parasesti, ameninta ca nu au pentru ce sa mai traiasca. Nu sti ce sa mai crezi. Chiar nu mai tin minte ce au spus sau te mint in fata. Se cearta cu toata lumea, la serviciu si acasa isi creeaza atmosfera tensionata in care au crescut. Normalitatea lor aia este. Crede ca toata lumea are ceva cu ei. Nu pot sa-si controleze furia, e groaznic. Tipa la mine si m-a prins de fata… In putinele momente cand sunt ok crezi ca e raiul pe pamant mai ales daca ea e frumoasa. Nu mai sti care e realitatea. Te face sa crezi ca tu esti cel cu probleme. Asadar, ATENTIE MARE, verificati sa vedeti in ce familie a crescut. Sunt semne de la inceputul relatie ca ceva nu e in ordine cu aceste persoane. Acum am inteles comportamentul ei. Am citit si o carte TE URASC – NU MA PARASI , intelegerea personalitatii borderline. Pe parcursul cartii imi veneau in minte situatii intalnite in relatia mea cu ea. Nu-mi venea sa cred.Eu am spus ca gasesc solutii, fiindca aveam incredere in mine.E adevarat, sufar de sindromul salvatorului. De obicei gasesc solutii la orice. Am crezut c-o sa gasesc si in aceasta relatie. EVITATI sa intrati intr-o astfel de relatie.Am citit ca cineva a avut copii cu o femeie care suferea de astfel de tulburare. A distrus si copilul… Niciodata nu e sufient cat faci pentru ei. Cand nu poti sa faci ceva iti reproseaza cu nu ii iubesti.Ne-am despartit si impacat de 12-15 ori cred. Acum suntem despartiti de 2 luni. Sper sa trec cu bine peste.Incerc sa ma recuperez. Nu ma mai pot concentra la serviciu, nu mai am incredere in mine………e groaznic.

    1. Bogdan, ma regasesc in intregime in descrierea relatiei tale. Intr-o situatie identica am fost si eu pe parcursul a patru ani de relatie cu un BDP. La inceputul relatiei am crezut ca este omul cel mai sensibil, mai altruist, mai bun. In decursul anilor impresia mi s-a schimbat radical. A trecut la cu totul alta imagine, din omul bun s-a transformat intr-o persoana fara scrupule, agresiva, manipulatoare, duala. Devenea agresiv din orice: atunci cand i se parea ca nu-i ofer destula atentie, cand vorbeam la telefon, cand ieseam la cumparaturi.. M-a lovit arunci cand am incercat sa ma opun controlului. Ajunsesem sa tremur cand anticipam un scandal. Incet dar sigur, m-a izolat de familie, de prieteni. Ajunsesem o persoana anxioasa, lipsita de incredere, de putere, de vise. Ne-am despartit de zeci de ori, pentru ca in urma conflictelor repetate, din mila, din slabiciune, il iertam intotdeauna vazindu-l vulnerabil (teatral) si ma acuzam pe mine de lipsa de rabdare. Pana la un moment, cand nu am mai avut puterea sa rezist in fata abuzurilor lui si am pus stop. Reactia lui de furie a fost sa ma jigneasca in mesaje si sa ma acuze. M-a amenintat, mi-a batut la usa ziua si noaptea, dar am preferat sa las totul in tacere. Am rezistat atacurilor lui verbale, si am perseverat in decizia de a pune capat infernului in care traisem atat timp… Azi sunt un om echilibrat interior, calm, cu planuri, cu speranta de viata si liniste in suflet. Nu regret nici o clipa ca am pus capat unei relatii false de iubire, care m-a injosit, m-a lipsit de onoare. Ma felicit ca am avut aceasta putere, sa imi reiau controlul asupra propriei vieti, sa scap din aceasta inchisoare pe care de bunavoie o acceptasem. Azi si el e bine. La o saptamana (am aflat) a intrat intr-o noua relatie. Ii urez aceste femei, indirect, intelepciune. Acesti BPD nu se schimba niciodata, nu pot fi salvati.. Ei nu pot iubi, sunt imuni un fata iubirii. Ei cauta sa gaseasca doar victime… Curaj si putere pentru a va desprinde..!

  13. Pentru cei care „s-au bagat” in relatie cu un Borderline, trebuie avut in vedere, ca sunt, tipuri de personalitate, care se completeaza reciproc.
    E bine de parcurs un drum de autocunoastere (pentru toata lumea de fapt), si a raspunde la intrebari, ca: ce insusire a ta atrage o asemenea persoana. Si invers: ce are ea/el, care te a atras pe tine.
    Ca nu sunt doua taberi, una cu oameni sanatosi, si alta cu bolnavi. E una singura.

    Altfel s-ar putea sa se mai repete.

  14. Pentru cei care „s-au bagat” in relatie cu un Borderline, trebuie avut in vedere, ca sunt, tipuri de personalitate, care se completeaza reciproc.
    E bine de parcurs un drum de autocunoastere (pentru toata lumea de fapt), si a raspunde la intrebari, ca: ce insusire a ta atrage o asemenea persoana. Si invers: ce are ea/el, ce te a atras pe tine.
    Ca nu sunt doua taberi, una cu oameni sanatosi, si alta cu bolnavi. E una singura.

    Altfel s-ar putea sa se mai repete.

  15. Da…au mai trecut 4 saptamani de cand am scris. Sunt mult , mult mai bine. Din fericire ma pot concentra si la serviciu, pot sa dorm normal ( nu ma mai trezesc de 2-3 ori pe noapte), am inceput sa leg noi prietenii, sa ies in societate. Am citit foarte mult ( atat de pe internet de la phihologi cat si o carte foarte buna TE URASC – NU MA PARASI, Jerold J. Kreisman, intelegerea personalitatii borderline, 300 pagini :) despre aceasta tulburare de personalitate borderline . Am incercat sa-mi explic de ce eu am intrat intr-o astfel de relatie. Mentionez ca nu am stiut de la inceput cu cine am de-a face. Nu cunosteam familia in care a crescut .Singura explicatie este ca sufar de COMPLEXUL SALVATORULUI, ceea ce ma face partenerul de cuplu perfect pentru un borderline. Aceste persoane, cu tulburare de personalitate borderline sunt blocate la nivelul emotional al unui copil de 3-5 ani. La nivel cognitiv si intelectual aceste persoane sunt de regula la un nivel adecvat varstei lor, numai latura emotionala este insuficient dezvoltata. De aceea ele pot functiona fara probleme in domeniul profesional si doar in viata lor personala domneste haosul, drama si suferinta. De fapt, aceasta neintelegere provoaca cea mai mare suferinta persoanelor care intra intr-o relatie cu o persoana afectata de borderline: faptul ca nu pot sa priceapa ca au de-a face cu o persoana perfect rationala dar cu maturitaea emotionala a unui copil de varsta foarte frageda.
    A fost o experienta traumatizanta……..insa asa am ajuns sa ma dezvolt si in aceasta directie. Acum sunt mai atent cu cine stau de vorba si vad dincolo de o frumusete fizica care…e trecatoare. Ceea ce cred acum este ca am incercat sa am o relatie functionala cu o persoana disfunctionala.
    Un Borderline e inevitabil narcisic/narcisica din cauza lipsei de dezvoltare emotionala – dar am observat si alte probleme ca: incercari disperate de-a atrage atentia, frici irationale si intense de-a fi parasita, lipsa empatiei, gelozie extrema, minciuni, control slab al impulsurilor.
    Borderilor le lipseste in copilarie o relatie simbiotica sanatoasa cu mamele lor, care este miezul acestei dificultati.
    Stresul continuu al razboiului emotional si psihologic afecteaza conditia umana mai tare decat abuzul fizic si unii barbati dezvolta boli serioase in timpul acestor relatii. Nu am de ce sa ascund faptul ca in timpul acestei relatii am slabit mult ( si nu sunt gras) si mi-am pus de mai multe ori problema daca nu cumva eu sunt cu probleme psihice. In acest sens am consultat si un psiholog.
    Probleme de prostata, inima, tulburari sanguine, eruptii de herpes, migrene si glaucom sunt doar cateva dintre amintirile pe care barbatii le-au primit cadou in relatiile astea, oricat de puternici erau din punct de vedere fizic, inainte de-a intalni femeia borderline!
    Trebuie sa luati in serios o astfel de relatie ( cu un borderline) si sa va ganditi foarte bine la consecinte.
    Vreau sa subliniez ca scriu aici pentru a ajuta persoanele care vor sa intre intr-o astfel de relatie, care sunt intr-o astfel de relatie sau care au iesit dintr-o astfel de relatie.

    Dragilor, stati departe de astfel de persoane !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *